2017-06-18

Bruxelles, Regiunea Capitalei Bruxelles - Ziua 1


Bruxelles este o comună situată în Regiunea Capitalei Bruxelles și care este de asemenea capitala Belgiei. Orașul este considerat a fi capitala de facto a Uniunii Europene, datorită numeroaselor instituții ale Uniunii prezente aici. Accesul se poate face prin mai multe căi, iar din acest motiv recomandăm consultarea unei hărți. Are mai multe stații de tren. Populația totală a regiunii este de 1.191.604 locuitori, conform recensământului din anul 2017. [1][2] 

Bruxelles are o istorie inedită și de lungă durată, dar ne vom axa doar pe câteva evenimente din istoria acestuia. Întemeierea orașului Bruxelles are loc în jurul anului 977, atunci când se construiește și prima fortăreață a orașului. De-a lungul vremii, orașul a devenit un centru comercial important, în special în industria textilă. La începutul sec. al XIII-lea are loc construcția unor ziduri de apărare a orașului, pe lângă acestea se vor mai construi altele între 1356 și 1383. În 1369 are loc căsătoria dintre ducele de Burgundia, Filip al II-lea și contesa Margareta a III-a de Flandra. Această căsătorie va duce la trecerea teritoriilor din Țările de Jos și a estului Franței sub dominație burgundă. În 1430 Bruxelles va deveni capitala Burgundiei.

În 1695 are loc unul dintre mai grave evenimente din istoria orașului. Regele Franței, Ludovic al XIV-lea ordonă trupelor franceze să bombardeze orașul. Se estimează că în jur de 4000 de clădiri au fost distruse, cel mai afectat fiind centrul orașului, cunoscut sub numele de Grand Place. Urmează o perioadă de schimbare de regimuri, astfel că orașul ajunge în mâinile austriecilor. Devine teritoriu francez în 1746, dar doar pentru trei ani, ca mai apoi în 1795 să revină francezilor până în anul 1815.

În 1830 are loc revoluția belgiană care va duce la proclamarea independenței Belgiei, primul rege al noului stat fiind Leopold I, proclamat la data de 21 Iulie 1831. Odată cu aceasta orașul se va transforma, devenind astfel un centru comercial important. De-a lungul celor două războaie mondiale orașul va fi ocupat de către germani. După cel de-al doilea război mondial, acesta va trece printr-o modernizare excesivă. Se construiește prima linie de metrou în 1976, în timp ce prima linie de tramvai a fost construită în 1969. Din 1960 Bruxelles devine capitala de facto a ceea ce va fi Uniunea Europeană, din acest motiv se vor construi multe clădiri moderne. [2][3] 

Pe hărțile istorice orașul apare menționat cu numele de Bruxelles. Vom prezenta mai jos câteva dintre hărțile vechi ale orașului. Pe o hartă realizat între anii 1764-1771 orașul apare astfel:


Bruxelles (1764-1771)
Sursa - Mapire.eu
Tot din secolul XVIII există niște hărți unde apare și orașul, realizate în anul 1777.  


Bruxelles (1777)
Sursa - Mapire.eu
În secolul următor se vor realiza hărți topografice ale Belgiei în perioada 1846-1854. După cum ai intuit, orașul apare și pe acestea.


Bruxelles (1846-1854)
Sursa - Mapire.eu
Mai jos aveți harta actuală a orașului.


Harta actuală a orașului. Se mai pot observa și comunele din apropiere
Sursa - Google Maps

În cele ce urmează vom prezenta călătoria noastră prin Bruxelles.

Aeroportul Traian Vuia
Călătoria noastră începe din Arad de unde ne vom îndrepta spre Timișoara, mai exact spre aeroportul Traian Vuia. Această călătorie va fi puțin mai diferită față de cele pe care le-am făcut anterior. Pe lângă faptul că va fi o călătorie într-o altă țară decât România, aceasta va fi și o călătorie de grup, fiind astfel prezenți un număr de 20 de persoane. Mai multe detalii despre această călătorie vor fi dezvăluite pe parcurs, dar până atunci să ne ocupăm de prima noastră zi aici. Ajungem din Arad la aeroportul din Timișoara. După ce trecem prin anumite proceduri de verificare suntem liberi să mergem spre avion. 


Avionul gata de decolare
Vremea este una destul de mohorâtă. Să sperăm că nu va fi la fel și la sosire. Dar în fine, ne urcăm în avion și ne pregătim de decolare. Fiind foarte aproape de geam, am ocazia perfectă de a realiza (multe) imagini. Mai jos aveți una înainte de decolare.


Vedere de la geam
Decolăm în cele din urmă iar după un timp putem spune, la propriu, că ne aflăm cu capul în nori...  sau mai degrabă în întregime, deasupra lor.


Deasupra norilor
Avionul își continuă liniștit drumul, fără prea mari turbulențe, când deodată se zăresc în depărtare crestele unor munți. Deși nu pot fi sigur de asta, este posibil să fie vorba despre Munții Alpi.


Vedere asupra munților
După aproape două ore, ajungem în cele din urmă pe pământ belgian. Înainte de aterizare observăm și câteva localități, a căror nume nu am reușit să îl aflu.


Vedere aeriană
În cele din urmă aterizăm, dar nu în Bruxelles ci la aeroportul din Charleroi, un alt oraș din Belgia. Că tot vorbeam mai înainte de vreme, se pare că va fi timp frumos aici. 


Aeroportul Brussels South Charleroi
La fel ca și data trecută, există niște proceduri de verificare de care vom trece în cele din urmă. Pentru a ajunge însă la destinație, va trebui să folosim mijloacele de transport public, cum ar fi în acest caz, autobuzul. De aici pornesc autobuze spre Bruxelles, dar unde ne va duce acesta, vom vedea în cele ce urmează.     


Încă o imagine cu avionul

Drumul poate dura între 40 de minute și o oră. Destinația finală a autobuzului este bineînțeles Bruxelles, dar stația în care autobuzul a sosit, se află foarte aproape de stația de metrou, cunoscută sub numele de Gare du Midi.


Vedere spre (strada) Rue de l'Instruction
Din Gare du Midi vom lua metroul până în stația Louise, de aici urmând a ne îndrepta spre locul unde ne vom caza pentru următoarele zile. 


The Hotel
De aici ne vom îndrepta spre Avenue Louise (Bulevardul Louise). Ne apropiem tot mai mult de Ixelles, aceasta fiind o comună situată în imediata apropiere a orașului.

Avenue Louise
Înainte de-a ajunge la hotel mai admirăm puțin acest "peisaj" urban.



"Peisaj" urban
Ajungem în cele din urmă la hotel, cunoscut sub numele de Ivan Avenue Louise. Dar nu vom rămâne foarte mult timp în loc, deoarece pornim din nou la drum, destinația finală fiind Grand Place, piața centrală a orașului Bruxelles. Aici descoperim mai multe monumente arhitectonice. Printre acestea se numără și clădirea primăriei, un monument impunător construit în stil gotic între anii 1402-1420. Acesta are un turn a cărei înălțime atinge 96 de metri, în vârful acestuia aflându-se statuia sfântului Mihail care omoară dragonul. [4]    

Primăria
Tot aici se află și Casele Breslelor. Aceste bresle au dominat în trecut viața economică a orașului. Câteva dintre aceste clădiri mai pot fi văzute și astăzi, în apropierea primăriei. Mai jos evidențiem doar câteva dintre ele. [5]


Casele Breslelor, cele din partea stângă a primăriei

În imediata apropiere se mai află o altă clădire impunătoare. Construită între anii 1504-1536 la dorința Ducelui de Brabant, care dorea să își simbolizeze puterea ducală, el a numit această clădire Casa Regelui. Ironic este faptul că aici nu a trăit nici un rege. În prezent aici se află Muzeul Orașului Bruxelles. [6]


Casa Regelui, actualmente Muzeul Orașului Bruxelles
Fiecare dintre cei prezenți au vizitat diverse obiective turistice, dar în cazul nostru trecem pe lângă muzeu și lăsăm Piața Mare în urmă. Ne aflăm pe Rue au Beurre, unde descoperim o clădire cu o arhitectură interesantă, aceasta fiind o biserică, cunoscută ca și Biserica Catolică Sfântul Nicolae. Aceasta datează din sec. al XII-lea, însă aspectul actual, în stil gotic, îl primește abia în sec. al XIV-lea.  [7]

Biserica Catolică Sfântul Nicolae
Nu departe de biserica mai sus menționată, se află și clădirea Bursei. Aceasta nu are un nume definit, fiind cunoscută doar sub acest nume, aceasta devenind un centru important din punct de vedere economic. A fost construită între anii 1868 și 1873. [8]  

Clădirea Bursei
Ne reîntoarcem în Grand Place și descoperim din înmplare un magazin unde sunt expuse și câteva clădiri în miniatură, aceste clădirii nefiind altele decât Casele Breslelor.  

Casele Breslelor ... în miniatură
Călătoria noastră se încheie aici... pentru ziua de astăzi. Însă câte zile vom petrece în capitala Belgiei urmează să descoperim în postările viitoare. Până atunci să auzim numai de bine! 

Vedere spre turnul primăriei
Surse:
[1] Wikipedia.org - Bruxelles
[2] Idem - Brussels
[3] Globi.ro - Istorie Bruxelles
[4] InfoTour - Primăria din Bruxelles
[5] Wikipedia.org - Guilds of Brussels
[6] Idem - Museum of the City of Brussels
[7] Sacred Destinations - St. Nicholas Church, Brussels
[8] InfoTour - Bursa din Bruxelles

2017-06-13

Carani, Județul Timiș


Carani este un sat în județul Timiș situat la aproximativ 20 de km de Timișoara, municipiul de reședință al județului. Acesta aparține de comuna Sânandrei fiind situat la o distanță de aproximativ 6km de aceasta. Accesul se poate face prin DJ692 din direcția Sânandrei dar și din direcția Bărăteaz. Are stație de tren proprie, însă are cu totul altă denumire și anume Băile Calacea. Populația localității Carani este de 1773 de locuitori, conform datelor recensământului din 2011 [1]

Populația istorică a localității Carani este după cum urmează: 
În anul 1956 avea 1516 locuitori
În anul 1966 avea 1845 de locuitori, în creștere cu 329 de locuitori
În anul 1977 avea 1991 de locuitori, în creștere cu 146 de locuitori
În anul 1992 avea 1695 de locuitori, în scădere cu 296 de
locuitori
În anul 2002 avea 1794 de locuitori, în scădere cu 99 de locuitori
În anul 2011 avea 1773 de locuitori, în scădere cu 21 de locuitori
[2]

Satul Carani a fost întemeiat în anul 1735 (alte surse 1734) în urma colonizărilor efectuate de către Imperiul Habsburgic. Spre deosebire de celelalte sate bănățene, acesta a fost întemeiat și locuit de italieni, fiind un caz mai aparte. Se încerca astfel introducerea în Banat a producției de viermi de mătase, coloniștii ocupându-se cu creșterea acestora.

Numele pe care l-a primit noua așezare a fost Mercydorf, care se traduce în satul lui Mercy, în cinstea generalului care a fost însărcinat cu conducerea Banatului. Mai târziu, au sosit alte noi valuri de coloniști, însă de data aceasta este vorba despre francezi și germani, primii pe la 1752 și mai apoi la 1763. Cu toate acestea, s-a impus elementul german, astfel că spre sfârșitul sec. al XVIII-lea, așezarea se transformase într-un sat șvăbesc. Astăzi situația s-a inversat, populația numeroasă fiind reprezentată de români. [3]         

Cât despre hărți, așezarea apare pe Harta Iozefină cu două denumiri: Mercydorf și respectiv Karain.

Carani pe Harta Iozefină (1769-1772)
Sursa - Mapire.eu 
Pe cea de a doua ridicare topografică aceasta apare cu o multitudine de denumiri și anume: Mercidorf, Mercifalva și Karany


Carani pe Harta Franciscană (1819-1869)
Sursa - Mapire.eu
Cea de-a treia ridicare topografică menționează așezarea astfel: pe harta din dreapta realizată la scara de 1:75000 apare cu numele de Mercifalva (sau Mercidorf) în timp ce pe harta din stânga realizată la scara de 1:25000 apare cu denumirea de Merczifalva (și din nou Mercidorf).


Carani, pe cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887)
În stânga este harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta la 1:25000
Sursa - Mapire.eu
Satul este menționat pe hărțile din 1910 și 1914 dar nu și pe cea din 1941. Mai jos se află harta actuală a localității.


Carani, pe harta actuală
Sursa - Google Maps


În cele ce urmează vom prezenta călătoria noastră prin această localitate.

Strada Gării - vedere spre gară
Ne continuăm peregrinările prin județul Timiș, astfel că astăzi ne aflăm în Carani. Călătoria noastră începe de la gară și se continuă pe Drumul Gării. Foarte aproape de gară descoperim și capela ortodoxă, ridicată în anul 1948 (alte surse 1946). [4][5]  

Capela Ortodoxă
Ne continuăm drumul ca mai apoi să găsim și Sala Regatului Martorilor Lui Iehova, situată la scurtă distanță de capelă.

Sala Regatului Martorilor Lui Iehova
Intrăm în cele ce urmează pe Drumul Județean 692 (DJ692). Cu toate acestea călătoria noastră continuă.

Vedere stradală - DJ692
Nu departe de locul unde am realizat imaginea de mai sus, dar puțin mai în față, se află o altă biserică, fiind vorba despre Biserica Baptistă Emanuel.

Biserica Baptistă Emanuel

Înainte de a mai descoperi alte lucruri, puteți vedea mai jos o altă vedere stradală.  


Vedere stradală (în direcția gării)
Descoperim și clădirea școlii gimnaziale din Carani...


Școala Gimnazială
... ca mai apoi în vecinătatea acesteia să putem observa și Biserica Romano-Catolică, construită în anul 1734. [6] Aceasta este declarată monument istoric și are codul TM-II-m-A-06193. 


Biserica Romano-Catolică
Lângă biserică se află și o stradă cunoscută sub numele de Strada Școlii. Intrăm pe aceasta ca mai apoi să descoperim în spatele bisericii și clădirea grădiniței.
 
Gradinița și Biserica Catolică
Ne reîntoarcem pe DJ692 și începem să coborâm. Dar nu pentru mult timp, deoarece observăm în partea dreaptă o clădire veche, în aceasta fiind situat Castelul Contelui Mercy.

Contele Claudius Florimund Mercy a fost numit guvernator al Banatului în anul 1718 prin decret imperial. Cu toate că acesta deținea un palat în Timișoara, a decis să își ridice o reședință secundară la Carani, castelul fiind ridicat între anii 1733-1734. Dar contele nu a locuit niciodată aici, deoarece el va muri în anul 1734, exact când este finalizată construcția castelului. Altfel spus, castelul nici nu ar fi fost al acestuia, sau după cum spuneam anterior, nu a apucat să locuiască în el. Castelul a avut de-a lungul vremii mai mulți proprietari. În timpul perioadei comuniste este transformat în C.A.P. iar după anul 1989 a fost restituit unui urmaș din Austria. Din cauza faptului că acesta nu s-a ocupat de întreținerea castelului, el a devenit în prezent o ruină. [7][8][9]


Castelul din Carani - singura imagine pe care am reușit să o realizez

În afară localității se află niște silozuri uriașe, acestea făcând parte din Moara de la Cărani. Aceste silozuri pot fi văzute cum mergi spre Calacea Băi, dar și în apropierea gării, sau pe drumul spre Timișoara. Nu aș putea să spun momentan dacă acestea mai sunt funcționale sau nu.

O parte dintre silozuri, situate lângă drumul spre Timișoara
Ne reîntoarcem din nou la gară, de unde urmează să așteptăm trenul spre Arad.

Gara din Carani
Dar așteptarea nu durează mult timp, deoarece trenul iși face simțită prezența. Încheiem astfel această călătoria prin Carani pe un ton la fel de optimist și cu aceeași dorință mare de explorare a unor noi locuri, care nu au fost vizitate până acum. Să auzim numai de bine! 


Sosirea trenului 
Surse:
[1] Recensământ România 2011
[2] Kia.Hu - Könyvtár
[3] Wikipedia.org - Carani, Timiș
[4] Biserici.org - Capela Sf. Arhangheli
[5] Mitropolia Banatului - Protopopiatul Timișoara
[6] BanaTour - Carani - Biserica Romano-Catolică
[7] Wikipedia.org - Claudius Florimund Mercy
[8] Idem - Castelul Mercy din Carani
[9] Prin Banat - Castelul  Contelui de Mercy din Carani

2017-06-09

Sânandrei, Județul Timiș


Sânandrei este o comună în județul Timiș situată la aproximativ 14 km de Timișoara, municipiul de reședință al județului. Accesul se poate face prin DJ692 iar mai apoi DN69/E671 spre Timișoara, prin DJ692 din direcția Carani dar și prin DJ692A dinspre Dudeștii Noi. Are stație de tren proprie.

Sânandrei 
este localitatea de reședința a comunei cu același nume, aceasta având în componență următoarele sate: Carani și Covaci. Populația localității Sânandrei este de 3065 de locuitori, conform datelor recensământului din anul 2011. Împreună cu satele aparținătoare are o populație de 5371 de locuitori. [1]

Populația istorică a comunei Sânandrei (fără localitățile aparținătoare) este după cum urmează: 
În anul 1956 avea 2702 locuitori
În anul 1966 avea 2980 de locuitori, în creștere cu 278 de locuitori
În anul 1977 avea 3369 de locuitori, în creștere cu 389 de locuitori
În anul 1992 avea 2482 de locuitori, în scădere cu 887 de
locuitori
În anul 2002 avea 2826 de locuitori, în creștere cu 344 de locuitori
În anul 2011 avea 3065 de locuitori, în creștere cu 239 de locuitori
[2]

În anul 1230 se menționează existența unei așezări pe vatra localității. În 1333 este menționat cu denumirea de Sancto Andrea. În 1391 apare cu o altă denumire și anume Zenthandorias. În 1717 aflăm că existau 23 de case și avea numele de St. André. Un moment important îl constituie colonizările. În 1735 sunt colonizați italieni iar între 1748 și 1749 sunt aduse primele familii de germani. 

Mai târziu, în 1766 sunt colonizați francezi, iar în 1772 mai sunt așezați aici încă 42 de familii de germani. Cu toate că numărul germanilor a crescut, românii au  rămas și ei o comunitate importantă. Dacă înainte de cel de-al Doilea Război Mondial exista o populație germană numeroasă, situația se inversează după terminarea acestuia, astfel că românii au ajuns să devină majoritari. [3][4][5]  

În privința hărților istorice, localitatea apare menționată pe Harta Iozefină cu denumirea de St. Andrasch și nu era sistematizată.


Sânandrei pe Harta Iozefină (1769-1772)
Sursa - Mapire.eu 
Pe Harta Franciscană așezarea apare cu denumirea de Szt. Andras și era deja sistematizată.


Sânandrei pe Harta Francisană (1819-1869)
Sursa - Mapire.eu
Cea de-a treia ridicare topografică menționează localitatea cu aceleași denumiri ca și hărțile de mai sus.


Sânandrei, pe cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887)
În stânga este harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta la 1:25000
Sursa - Mapire.eu
Este menționată pe hărțile din 1910 și 1914 dar nu și pe cea din 1941. Mai jos se află harta actuală a localității.

Harta actuală
Sursa - Google Maps

În cele ce urmează vom prezenta călătoria noastră prin Sânandrei.

Drumul de la gară
La fel ca în majoritatea călătoriilor noastre, ne vom începe și această călătorie de la gară. De aici și până la intrarea în localitatea mai este puțin de mers însă până vom ajunge acolo mai admirăm puțin împrejurimile.

Câmpie
După un timp, observăm în partea dreaptă un alt drum, care se pare că merge spre o altă parte a satului. Ne vom ocupa de acesta puțin mai târziu.


Un alt drum
Acest drum se întâlnește cu Drumul Județean 692A (DJ692A), astfel că în cele ce urmează ne vom continua călătoria pe acesta. Urcăm drumul și ne aflăm la intrarea în localitate. 


La intrarea în Sânandrei
DJ692A "devine" acum Strada Primăverii, stradă pe care ne vom deplasa în cele ce urmează. 


Strada Primăverii
Tot pe această stradă găsim și grădinița.


Grădinița
Ajungem în cele din urmă pe Strada Sfântul Andrei (sau DJ692). Odată ajunși pe aceasta o vom lua în partea stângă, continuându-ne călătoria.


Strada Sfântul Andrei (DJ692)
Deși am descoperit că numele acestei localități este Sânandrei, cu â din a, se pare că aceasta s-ar scrie de fapt cu î din i, cum reiese de altfel din imaginea de mai jos.    

Sînandrei
Mergând pe această stradă ajungem în imediata apropiere a unei biserici, aceasta fiind Biserica Catolică, ridicată în anul 1762. În urma unor lucrări din anul 1811 i se oferă aspectul actual [6]


Biserica Romano-Catolică
În imediata apropiere a bisericii, peste drum de aceasta, se află și școala generală.


Școala Generală
Lângă școală găsim amplasată și primăria comunei.


Primăria din Sânandrei
Strada pe care ne aflăm este cunoscută sub numele de Strada Tineretului. Tot aici se află și un parc dar și biblioteca comunală.    

Biblioteca comunală
Ne continuăm călătoria pe aceeași stradă mai sus menționată ca mai apoi să descoperim o altă biserică și anume Biserica Greco-Catolică. La data călătoriei noastre (Iunie 2017) construcția acesteia nu era încă terminată. 

Biserica Greco-Catolică
Ne reîntoarcem pe Strada Sf. Andrei și ne îndreptăm în direcția Timișoarei. 

Strada Sf. Andrei - vedere asupra bisericii catolice
Tot pe această stradă putem vedea și Biserica Adventistă.

Biserica Adventistă
Este timpul să ne îndreptăm atenția spre o altă stradă și anume Strada Bisericii. După cum îi spune și numele, aici se află o biserică. Această biserică este Biserica Ortodoxă, ridicată în anul 1834. [5][6]   

Biserica Ortodoxă Sf. Dumitru
În continuare, ne vom deplasa pe Strada Bisericii, scopul nostru fiind acela de a ajunge la gară... dar pe un alt drum.

Strada Bisericii - vedere în direcția bisericii
După o perioadă de timp ajungem la ieșirea din sat. Pornim pe strada aflată la marginea satului ca mai apoi să observăm și cimitirul. În apropierea acestuia există și un drum, pe care ne vom deplasa în cele ce urmează.

Cimitirul și drumul de lângă acesta
Tot în apropierea cimitirului se află și o biserică care se pare că încă este în construcție. Posibil ca aceasta să îndeplinească funcția unei capele.

Biserica în curs de construcție
Din acest loc putem vedea cu ușurință Timișoara, situată fiind la câțiva kilometri de localitate.

Vedere spre Timișoara
Drumul pe care ne aflăm acum ne va duce la cel pe care ne-am aflat anterior și anume cel care pornește de la gară. 

Tot aici...
Iată-ne din nou ajunși pe drumul gării. De aici ne vom îndrepta spre gară de unde vom lua trenul spre casă. Momentan ne vom mai plimba puțin pe acest drum.

Drumul spre gară
Ajungem în cele din urmă la gară. Deși am ajuns puțin mai repede decât trebuia, trenul sosește și suntem gata pentru reîntoarcere, încheindu-ne astfel călătoria noastră prin Sânandrei. Aceste fiind spuse ne vom reîntâlni din nou, în următoarea noastră călătorie, dar până atunci să auzim numai de bine!.

Gara din Sânandrei

Stamora Germană, Județul Timiș

Stamora Germană este un sat în județul Timiș situat la aproximativ 56 de km de Timișoara, municipiul de reședință al județului. Acesta ap...