2017-03-31

Nădlac, Județul Arad


Nădlac este un oraș în județul Arad situat la aproximativ 52 de km de Arad, municipiul de reședință al județului. Accesul se poate face prin DN7, dinspre Pecica, DJ709G dinspre Peregu Mare sau DJ7G care pornește din A1. Are stație de tren proprie. Este situat pe granița României, fiind un important punct de trecere vamal spre și dinspre Ungaria. Populația orașului Nădlac este de 7398 de locuitori, conform datelor recensământului din 2011. [1]

Populația istorică a orașului Nădlac este după cum urmează: 
În anul 1956 avea 8880 de locuitori
În anul 1966 avea 8304 locuitori, în scădere cu 576 de locuitori
În anul 1977 avea 8405 locuitori, în creștere cu 101 locuitori
În anul 1992 avea 8458 de locuitori, în creștere cu 53 de
locuitori
În anul 2002 avea 8144 de locuitori, în scădere cu 314 locuitori
În anul 2011 avea 7398 de locuitori, în scădere cu 746 de locuitori
[2]

În anul 1192 funcționa la Nădlac o cetate care a fost distrusă în anul 1241 de către tătari. [3] În anul 1313 Nădlacul apare menționat pentru prima dată cu denumirea de "Noglok". [4] Între 1446-1451 s-a aflat în posesia lui Iancu de Hunedoara. [3] În jurul anului 1464 (alte surse, 1474) regele Matei Corvin oferă moșia Nădlacului nobilului sârb Dimitar Iakšič, cel din urmă construind aici un castel cu turnuri de apărare și șanțuri. În 1514 Nădlacul este atacat de răsculații lui Gheorghe Doja care înving oștile nobilimii, incendiind astfel și fortificația. [3][5]

În 1552 Nădlacul ajunge sub ocupație turcească și este complet pustiit de către aceștia. [6] După repopularea zonei, are loc un atac tătar în 1597 zona Nădlacului fiind din nou pustiită și ocupată de turci la 1598. În 1699 în urma păcii de la Karlowitz, Nădlacul a intrat sub stăpânire habsburgică. După 1699 zona văii Mureșului este transformată în regiune de graniță, fiind formată din grăniceri sârbi, acest lucru durând până în următorul secol, mai exact până în 1741 când, în urma Tratatului de la Belgrad, regiunea de graniță a fost desfințată. Acest lucru s-a datorat modificării graniței cu Imperiul Otoman, graniță ce se oprea la râul Sava și Dunăre. [7][8] Odată cu instalarea la Nădlac a punctului de graniţă, vechea cetate a lui Iakšič a fost demolată. În 1752 devine oraș. [6] Pe Harta Iozefină se menționează și această zonă, Nădlacul fiind de dimensiuni mult mai reduse decât cel din prezent.

Nădlac pe Harta Iozefină (1782-1785)
Sursa - Mapire.eu
În anul 1802-1803 sunt colonizați la Nădlac slovaci, circa două sute de familii, proveniți din Ungaria dar și din Slovacia Centrală, având astfel loc o explozie demografică. [7] În 1820 este ridicată la rangul de comună urbană, existând mai multe bresle de meseriași. [3][7] Pe Harta Franciscană (1819-1869) Nădlacul apare cu vatra actuală și de dimensiuni mult mai mari față de cel menționat pe prima ridicare topografică.

Nădlac pe Harta Franciscană (1819-1869)
Sursa - Mapire.eu
Pe cea de-a treia ridicare topografică (scara de 1:75000) apare menționat cu aceeași denumire la fel ca și pe cea de-a doua variantă a hărții realizată în aceeași perioadă dar la scara de 1:25000. 

Nădlac pe cea de-a treia ridicare topografică
În stânga se află harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta cea de 1:25000
Sursa - Mapire.eu
Sau mai realizat hărți administrative în anii 1910 și 1914 pe acestea având aceeași denumire. În anul 1941 se realizează o altă hartă care cuprindea teritoriile ocupate temporar de armata maghiară. Interesant este faptul că în aceasta sunt incluse și alte teritorii românești, inclusiv Nădlacul.  

Harta orașului Nădlac din anul 1941
Sursa - Mapire.eu 
Mai jos se afla harta actuală a orașului Nădlac.

Harta actuală a orașului
Sursa - Google Maps
În anul 1968 Nădlacul redevine oraș. [9] În cele ce urmează vom prezenta călătoria noastră prin Nădlac
      
DN7, direcția Nădlac
Ne începem călătoria de pe DN7, mai exact de la gara din Nădlac. Deoarece este situată în afara orașului, durata călătoriei va fi puțin mai lungă. Cu toate acestea însă, sper ca intervalul de aproximativ două ore să fie de ajuns pentru realizarea călătoriei. Am plecat din Arad la ora 14:18 cu trenul R14299 și am sosit în Nădlac la ora 15:41. Întoarcerea este planificată pentru ora 17:48 cu trenul R14306. După cum spuneam și anterior, ne aflăm pe DN7, drum care ne va duce până la intrarea în oraș.      

La intrarea în Nădlac
Deși drumul pe care ne aflăm acum duce într-o anumită zonă a orașului pe care urmează să o vizităm, vom devia puțin de la acest traseu și ne vom "aventura" pe o altă stradă.

Vedere stradală
Strada pe care ne vom "aventura" este strada Ioan Slavici. Motivul este unul simplu și îl voi prezenta în cele ce urmează.   


Strada Ioan Slavici, vedere spre DN7
Motivul pentru care am ales această stradă, este acela că aici se află trei biserici, ele fiind situate foarte aproape una de cealaltă. Le vom lua pe rând și vom vorbi despre prima care "ne-a ieșit în cale". 


Strada Ioan Slavici... din nou
Prima biserică pe lângă care vom trece este Biserica Greco-Catolică, construită în anul 1880. 


Biserica Greco-Catolică
În imediata apropiere a acesteia se află o altă biserică și anume cea ortodoxă, iar despre aceasta vom scrie în cele urmează.

Biserica Ortodoxă
După cum spuneam și la începutul acestei postări, după donarea domeniului Nădlac de către Matia Corvin familiei de nobili sârbi Jakšić, aceștia și-au construit aici o fortificație. Pe lângă aceasta, s-a construit și o biserică ortodoxă, cunoscută fiind sub numele de Biserica din Dolmă. [5][8]

De-a lungul străzii
Cu timpul Biserica din Dolmă a început să se degradeze astfel că după 1699 se ia hotărârea construirii uneia noi, folosindu-se material din vechea cetate a lui Jakšić care era distrusă. Aceasta a fost cunoscută sub denumirea de Biserica din Velj și a fost construită de către coloniștii sârbi, staționați în zona de graniță. Ea era situată în apropierea unui afluent al Mureșului, pârâul Velj, secat în prezent și care curgea în zona actualei străzi Mihail Kogâlniceanu. Avea hramul "Sfântul Nicolae" și era folosită atât de sârbi cât și de români. [6][8]         

Poarta de la intrarea în biserică  
Pe Harta Iozefină apare menționată o biserică, fiind situată foarte aproape de malul Mureșului, posibil să fie vorba despre aceeași biserică. De altfel, episcopul Sinesie Jivanovici menționează în anul 1755 o veche biserică cu hramul Sfântul Nicolae și care era în stare de ruină, cu siguranță fiind vorba despre Biserica din Velj. Din acest motiv, enoriașii iși construiau deja o alta nouă din lemn dar care la 1759 nu era terminată. Pe locul bisericii vechi s-a construit o alta nouă, piatra de temelie fiind pusă în anul 1822, iar construcția acesteia terminându-se în anul 1829. Hramul bisericii vechi a fost "transferat" cele noi, astfel că cea din prezent are hramul "Sfântul Nicolae"[8]     

Iconostasul
Aspectul bisericii a fost însă cu totul diferit față de cel de astăzi, ferestrele fiind puțin mai mici, iar turnul avea o altă înfățișare și era puțin mai înalt. Aspectul actual al acesteia datează de la sfârșitul sec. al XIX-lea. [11]


Interiorul bisericii
Picturile au fost realizate de către Ioan Zaicu. În privința turnului, acesta a fost modificat în 1882, având ca model turnul bisericii ortodoxe din Lipova. La 1883 se finalizează lucrările, ridicându-se astfel crucea pe turn. [11] Biserica este declarată monument istoric având codul AR-II-m-B-00634.01. Lângă biserică există o incintă cu gard de fier forjat care a înlocuit vechiul gard din pământ bătut, ridicat fiind în 1937. Este inclus în lista monumentelor istorice având codul AR-II-m-B-00634.02. [8] 

Turnul bisericii ortodoxe 
Ne încheiem astfel vizita noastră asupra bisericii ortodoxe pentru a ne îndrepta atenția asupra unei alte biserici și anume Biserica Ortodoxă Sârbească. Construcția acestei biserici a început în anul 1893 și s-a finalizat în anul 1909. [9]

Biserica Ortodoxă Sârbească
După ce am terminat de vizitat toate cele trei biserici o vom lua pe strada Vasile Lucaciu, de unde ne vom îndrepta pe strada George Enescu, ca mai apoi să ajungem pe strada 1 Decembrie. Pe această stradă se află și primăria orașului Nădlac.      

Primăria orașului Nădlac
Ne vom îndrepta în cele ce urmează pe strada Mihai Eminescu iar mai apoi vom ajunge pe strada Victoriei. Această stradă ne va duce până în apropierea pieței din Nădlac. Lângă piață însă se află o altă biserică și anume Biserica Luterană Slovacă, despre care vom scrie câteva cuvinte.   

Piața și Biserica Luterană
La începutul secolul al XIX-lea, mai exact între 1802-1803 sunt colonizați la Nădlac slovaci, sosiți de pe teritoriile Ungariei dar și din Slovacia Centrală, fiind de rit envaghelic. Aceștia au început să își construiască aici o biserică, piatra de temelie fiind așezată în anul 1812, construcția acesteia terminându-se în anul 1822. Astăzi se mai păstrează un vechi obicei slovac, conform căruia dacă un paznic aflat în turn observă vreun incendiu acesta arborează steagul negru în direcția respectivă iar dacă este noapte, un felinar. Acest lucru se realizează la fiecare sfert de oră. În jur de 3000 de evanghelici trăiesc în Nădlac. Biserica este declarată monument istoric și are codul AR-II-m-B-00635. [12][13]

Biserica Luterană Slovacă
Ne aflăm în acest moment în parcul central. Dar călătoria noastră nu se oprește aici, deoarece mai avem de vizitat încă o biserică. Tot în această zonă se găsește și Liceul slovac "Gregor Tajovsky".

Parcul Central și Biserica Luterană în fundal 

Foarte aproape de Parcul Central se află și Biserica Romano-Catolică, fiind cea despre care vorbeam anterior, construită în 1878, an inscripționat deasupra intrării. [14]

Biserica Romano-Catolică
Acestea fiind spuse, e timpul să ne îndreptăm spre gară. Avem un tren de prins și nu îl putem rata... însă de data aceasta ne vom reîntoarce pe o altă stradă.  

Strada Victoriei
Ajungem din nou pe DN7 și ne luăm adio de la oraș, după cum se poate vedea și în imaginea de mai jos.

La Revedere (Dovidenia)
În cele din urmă ajungem la gară, care la acea oră era cam pustie.

Gara din Nădlac
Se zărește în depărtare și trenul care se apropie încet, dar sigur. E timpul să ne îndreptăm spre casă. O călătorie reușită.

Sosirea trenului în stația Nădlac
Surse:
[1] Recensământ Romania 2011
[2] Kia.Hu - Könyvtár
[3] Wikipedia.org - Nădlac (Istorie)
[4] Arcanum Kézikönyvtár - Historical and administrative dictionary of localities from Transilvania and Banat, Crişana, Maramureş Counties
[5] Gabriela Adina Marco - Biserica Ortodoxă Română din Nădlac, p.107
[6] Gabriela Adina Marco - Biserica Ortodoxă Română din Nădlac, p.108
[7] Plan urbanistic general al orașului Nădlac, p.28
[8] Wikipedia.org - Biserica Sfântul Nicolae din Nădlac
[9] Plan urbanistic general al orașului Nădlac, p.29
[10] Parohii Greco Catolice - Parohia Greco-Catolică Nădlac
[11] Gabriela Adina Marco - Biserica Ortodoxă Română din Nădlac, p.110
[12] Wikipedia.org - Biserica evanghelică luterană slovacă din Nădlac
[13] Gabriela Adina Marco - Biserica Ortodoxă Română din Nădlac, p.109
[14] Biserici.org - Biserica Catolică Nădlac

2017-03-28

Cermei, Județul Arad


Cermei este o comună în județul Arad situată la aproximativ 70 de km de Arad, municipiul de reședință al județului. Accesul se poate face prin DJ793, dinspre Beliu, atât dinspre Beliu cât și dinspre Sintea Mare dar și prin DJ709, atât dinspre Gurba cât și dinspre Șomoșcheș. Are stație de tren proprie.

Cermei
este localitatea de reședința a comunei cu același nume, aceasta având în componență următoarele sate: Avram Iancu și Șomoșcheș. Populația localității Cermei este de 1690 de locuitori, conform datelor recensământului din 2011. Împreună cu satele aparținătoare are o populație de 2722 de locuitori. [1]

Populația istorică a comunei Cermei (fără localitățile aparținătoare) este după cum urmează: 
În anul 1956 avea 2844 de locuitori
În anul 1966 avea 2516 locuitori, în scădere cu 328 de locuitori
În anul 1977 avea 2215 locuitori, în scădere cu 301 locuitori
În anul 1992 avea 1914 locuitori, în scădere cu 301
locuitori
În anul 2002 avea 1824 locuitori, în scădere cu 90 de locuitori
În anul 2011 avea 1690 de locuitori, în scădere cu 134 de locuitori
[2]

Prima atestare documentară a localității este din 1429 când aceasta este întâlnită cu numele de "Chermel". În 1475 este menționată cu denumirea de "Csörmöj". [3] Pe harta iozefină (1763-1787) apare cu denumirea de "Csermő", aranjarea localității fiind una foarte diferită la fel ca și vatra acesteia, ea aflându-se mai la sud față de actuala așezare. 


Cermei pe harta iozefină (1782-1785)
Sursa: Mapire.eu
Pe harta franciscană (1819-1869) este menționată cu același nume, dar cu vatra actuala. Totuși, localitatea era de dimensiuni mai reduse față de cea din prezent.
  
Cermei pe Harta Franciscană (1819-1869)
Sursa: Mapire.eu 
Pe cea de-a treia ridicare topografică (scara de 1:75000) apare menționată cu aceeași denumire la fel ca și pe cea de-a doua variantă a hărții realizată în aceeași perioadă dar la scara de 1:25000. Este menționat și pe hărțile din 1910 și 1914. Apare și pe cea din 1941 o porțiune foarte mică din acesta.  

Cermei pe cea de-a treia ridicare topografică
În stânga se află harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta cea de 1:25000
Sursa - Mapire.eu
Mai jos se află harta actualei a comunei.

Harta actuală a comunei Cermei
Sursa - Google Maps
 În cele ce urmează vom prezenta călătoria noastră prin Cermei. 


Drumul din apropierea gării
Cea mai bună cale de a vizita localitatea a fost, în cazul meu, trenul. De la Arad am pornit cu R14447, plecare la ora 14:08, destinația fiind Ineu și sosirea la 15:21. Din Ineu pornește un alt tren spre Cermei și anume R14427, cu plecare la 16:12 și sosire la 16:30. Întoarcerea în Ineu era programată pentru ora 18:32, de acolo urmând sa iau un alt spre Arad cu plecare la 19:14. În fine, călătoria noastră prin Cermei începe de la gară și se continuă pe drumul din apropiere. La scurt timp, apare un alt drum pe partea stângă, drum pe care vom merge în continuare.       


Vedere stradală
Odată ajunși pe această stradă se pot vedea puțin mai departe două biserici, apropiate una de cealaltă. Până atunci însă ne mai plimbăm puțin.

Vedere stradală... același drum, vedere în spate  
Ajungem în cele din urmă în drept cu primăria, situată fiind pe partea dreaptă a drumului.


Primăria comunei Cermei
Nu departe de primărie se află și două blocuri de locuințe. Ne apropiem din ce în ce mai mult de cele două biserici, după cum se poate vedea și în următoarea imagine.


Blocuri de locuințe... pe fundal se pot observa cele două biserici
Și în cele din urmă ajungem și la cele două biserici, iar prima despre care vom scrie în următoarele rânduri este cea ortodoxă.


Biserica Ortodoxă
Aflăm din conscripția lui Sinesie Jivanovici din 1755 că pe vatra a satului, situată mai la sud de cea actuală, a existat o biserică de lemn veche și care avea hramul Sfântul Mucenic Dimitrie. În acea perioadă credincioșii erau hotărâți să își construiască alta nouă. Pe harta iozefină nu este menționată existența vreunei biserici fiind posibil ca aceasta să fi fost demolată între timp. Nu se știe cu exactitate dacă s-a construit o altă biserică după sistematizarea din sec.al XIX-lea. Totuși, este posibil să se fi construit o alta nouă, deoarece pe harta franciscană apar menționate două biserici, ambele fiind situate în centrul localității, una dintre ele fiind posibil să fi aparținut cultului ortodox. Între 1875 și 1881 se ridică o biserică nouă de piatră. După anul 1989 s-a început construcția unei noi biserici, târnosită fiind în anul 2002. Aceasta poate fi observată și astăzi. Cele două biserici au continuat să co-existe pentru o perioadă, după cum se poate observa în următoarele imagini. Biserica veche a fost în cele din urmă demolată, însă nu am reușit să aflu anul demolării acesteia. [4]        


Biserica Ortodoxă... vedere din față
Ne aflăm în acest moment în centrul localității. Peste drum de biserica ortodoxă se află o altă biserică, după cum s-a putut observa de la începutul postării. Înainte de a scrie despre aceasta, las mai jos o imagine realizată pe strada dintre cele două biserici.


DJ709, fotografie realizată între cele două biserici
Cea de-a doua biserică despre care urmează să scriem este Biserica Romano-Catolică. Din sursele pe care le-am descoperit se pare că parohia romano-catolică ar fi fost înființată în anul 1854. [5] Nu am reușit însă să aflu exact anul când a fost construită actuala biserică. Posibil ca aceasta să fi fost ridicată undeva în prima parte a sec. XX, deoarece pe o carte poștală datată din anul 1907 apare o altă biserică, situată fiind pe același amplasament. [6] Dacă există cineva care deține informații exacte cu privire la istoricul acestei biserici este rugat să mă contacteze.      

Biserica Romano-Catolică împreună cu Biserica Ortodoxă. 
Lăsăm cele două biserici în urmă și ne îndreptăm din nou pe DJ709, de data aceasta în direcția Gurba.


Vedere spre cele două biserici
Nu departe una de cealaltă se află școala, sau mai bine zis Liceul Teoretic din Cermei și Biserica Baptistă. Despre cea din urmă vom scrie în cele ce urmează.

Biserica Baptistă
Un caz mai aparte este cel legat de această biserică, ea fiind în trecut o sinagogă. Anul în care a fost ridicată este 1895, inscripționat de altfel deasupra intrării. Și astăzi se mai păstrează anumite elemente de la fosta sinagogă, un prim element care poate fi observat din exterior sunt cele două table ale legilor, scrise în evreiește. [7]  

Cele două table ale legilor. Se poate observa și anul în care a fost ridicată biserica.
După ce am vizitat și această biserică ne reîntoarcem în centrul localității și ne continuăm călătoria pe același DJ709 de data aceasta spre Șomoșcheș. Străzile sunt tipice acestei zone. Fiind drepte, de multe ori se poate vedea dintr-un capăt în altul al localității.


Vedere stradală... direcția Șomoșcheș
Ajungem în cele din urmă la ieșirea din localitate. De aici drumul merge mai departe, ajungând în localitatea vecină Șomoșcheș. Aceasta se poate observa cu ușurință din acel punct.

Vedere spre localitatea Șomoșcheș
Este timpul să ne reîntoarcem la gară. Străbatem aceeași stradă din nou ca mai apoi să ajungem unde ne-am propus. Clădirea care ar trebui să se numească gară a dispărut demult, undeva prin anul 2013 [8] iar ceea ce a rămas în locul ei se poate observa în următoarea imagine.


Ce a mai rămas din gara de la Cermei
În fine, trenul își face în cele din urmă simțită prezența. După cum spuneam și la început, scopul este cel de-a ajunge la Ineu, de unde vom lua un alt tren spre Arad. Mai jos aveți o ultimă imagine realizată în Cermei, aflându-ne de altfel pe finalul călătoriei.


Linii de cale ferată
Surse:
[1] Recensământ România 2011
[2] Kia.Hu - Könyvtár
[3] Arcanum Kézikönyvtár - Historical and administrative dictionary of localities from Transilvania and Banat, Crişana, Maramureş Counties
[4] Biserici.org - Biserica Sf. Dumitru
[5] Wikipedia.hu - Csermő
[6] Helytörténet.com - CSERMŐ / Cermei 1907. Régi képeslap
[7] Biserici.org - Biserica Baptistă
[8] Facebook.com - Comuna Cermei / Gara 

2017-03-25

Vinga, Județul Arad


Vinga este o comună în județul Arad situată la aproximativ 25 km de Arad, municipiul de reședință al județului. Accesul se poate face prin DN69/E671, atât dinspre Arad cât și dinspre Orțișoara. Are stație de tren proprie.

Vinga
este localitatea de reședința a comunei cu același nume, aceasta având în componență următoarele sate: Mailat și Mănăștur. Populația localității Vinga este de 4063 de locuitori, conform datelor recensământului din 2011. Împreună cu satele aparținătoare are o populație de 6105 locuitori. [1]

Populația istorică a comunei Vinga (fără localitățile aparținătoare) este după cum urmează: 
În anul 1956 avea 4651 de locuitori
În anul 1966 avea 4535 de locuitori, în scădere cu 116 locuitori
În anul 1977 avea 4617 locuitori, în creștere cu 82 de locuitori
În anul 1992 avea 4132 de locuitori, în scădere cu 485 de
locuitori
În anul 2002 avea 4218 locuitori, în creștere cu 86 de locuitori
În anul 2011 avea 4063 de locuitori, în creștere cu 155 de locuitori
[2]

Prima atestare documentară a localității este din 1228-1229 când aceasta este întâlnită cu numele de "Wynga". În 1454 este menționată din nou cu o altă denumire și anume "Wereswynga". [3] Despre Vinga nu se mai menționează nimic până în sec. al XVIII-lea, mai exact până în anul 1717 când aceasta apare menționată ca având doar 9 locuințe. Mercy menționează localitatea în 1723 ca fiind pustie. [4]

În 1737 sau 1741 se menționează apariția pe acest teritoriu a unui număr de 125 de familii de bulgari, proveniți din zona de vest a Bulgariei, mai exact din "Чипровци" (Chiprovtsi). Aceștia sau răsculat împotriva stăpânirii otomane în anul 1688, dar fără izbândă, astfel că cei care au supraviețuit au emigrat, trecând Dunărea, unii ajungând și dincolo de Carpați, la Deva și Vințu de Jos. În cele din urmă au poposit în câmpia Banatului unde au format o colonie importantă la Vinga, fiind momentul în care localitatea a fost repopulată. [5][6]

În 1747 apare ca "Bulgarische Communitat Theresiopole" care s-ar putea traduce ca și "Comunitatea Bulgară Theresiopole" [3]. În data de 1 August 1744 după ce localitatea a fost ridicată la rangul de oraș a primit și numele de "Theresiopolis" sau "Theresiopole". [7] Pe harta iozefină localitatea apare menționată cu două denumiri și anume "Winka" și "Theresiopel". [8]


Vinga pe Harta Iozefină (1769-1772)
Sursa: Mapire.eu
Pe harta franciscană apare cu denumirea actuală "Vinga" fiind menționată și cea de a doua denumire în limba germană. [9]


Vinga pe Harta Franciscană (1819-1869)
Sursa: Mapire.eu
Vinga este menționată și pe cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887)  

Vinga, pe cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887)
În stânga este harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta la 1:25000
Sursa - Mapire.eu
Este menționată pe hărțile din 1910 și 1914 dar și pe cea din 1941.

Vinga pe harta din 1941
Sursa - Mapire.eu
Mai jos se află harta actuală a comunei Vinga.  

Harta actuală
Sursa - Google Maps

În cele ce urmează vom prezenta călătoria noastră prin această localitate. 


Gara din Vinga... locul de începere a călătoriei   
După spuneam și în descrierea imaginii de mai sus, locul de începere a călătoriei noastre este stația de tren din Vinga. Am sosit în gară cu trenul R2606, cu plecare din Arad la 14:35 și sosire în Vinga la 15:16, urmând să ne întoarcem cu trenul R2605, la ora 17:07. În fine, în spatele gării există un drum care duce spre localitate. În cazul nostru, vom merge pe acest drum, dar odată ajunși la capătul acestuia o vom lua spre dreaptă, pe câmp, după care vom ajunge într-un punct de unde pornește o altă stradă.  

Drumul din spatele gării
Odată ajunși pe această stradă vom începe să urcăm. După scurt timp se poate observa o altă stradă pe partea dreaptă. Nu vom merge pe aceasta, deoarece puțin mai în față se mai află o alta, care ne va duce mai aproape de zona dorită.  

Și din nou o altă stradă  
Odată ajunși la capătul acesteia o vom lua spre stânga, unde, după cum poate ai intuit deja, se află o altă stradă. Vom merge pe această stradă pentru a ajunge în punctul dorit.    

Vedere stradală. Se poate observa în partea dreaptă și strada pe care am fost inițial.   
Dar se mai poate observa și altceva de pe această stradă și chiar de mai de departe. Odată ajuns în Vinga, sau în zona acesteia, este imposibil să nu observi o biserică înaltă, cu două turnuri, care impresionează prin dimensiunile sale.

Vedere asupra bisericii 
După o scurtă perioadă de mers, trecem de căminul cultural și ajungem în cele din urmă la această biserică. Aceasta are o poveste interesantă, pe care vă invit să o descoperim împreună în următoarele rânduri.

Vedere asupra celor două turnuri 
Biserica despre care urmează să scriem este Biserica Romano-Catolică cunoscută și sub numele de Biserica Catolică Bulgărească. După cum spuneam și la începutul acestei postări, Vinga a fost repopulată cu bulgari catolici, refugiați pe plaiurile românești. Aceștia iși construiesc la jumătatea secolului al XVIII-lea și o biserică. [5]

Vedere din spate
După mai bine de o sută de ani de la stabilirea acestora aici, populația ajunsese la peste 4000 de bulgari, dintre care doar în jur de 300 erau români. În prezent situația este chiar invers. Din cauza acestui fapt, în anul 1880 se propune ridicarea unei biserici noi. În cele din urmă se acceptă proiectul arhitectului Reiter Eduard din Viena în stil neogotic. Se iau măsuri în această privință, iar timp de zece ani bulgarii din Vinga au făcut donații pentru materialele de construcție necesare. În anul 1890 s-au deschis lucrările de construcție prin plasarea pietrei de temelie. Sau amenajat niște cuptoare speciale, situate la marginea localității, unde s-au prelucrat manual circa trei milioane de cărămizi necesare construcției. [5][10]  

Vedere din spate asupra celor două turnuri
Se spune că circa 200 de localnici voluntari au lucrat zilnic la construirea bisericii. Biserica s-a construit într-un timp relativ scurt și anume doi ani, astfel că în 1892 are loc sfințirea și inaugurarea bisericii. Biserica are următoarele dimensiuni: înălțimea turnurilor este de 65 de metri, înălțimea clădirii este de 36 de metri, lungimea de 63 de metri și lățimea de 25 de metri. Turnurile sunt mai scunde cu trei metri decât cele inițiale din cauza unei furtuni din anul 1919 care a dărâmat partea superioară a turnului stâng. Ambele au fost demolate și reconstruite în 1929. [5][10][11]

O altă perspectivă 
Biserica a fost declarată monument istoric în anul 1992, aceasta având următorul cod: AR-II-m-B-00659. [12] Dar vizita noastră nu se încheie aici, deoarece mai avem câteva lucruri de văzut.  

Intrarea în biserică
Nu departe de biserică se află și un parc, pe care îl vom vizita în cele ce urmează.


Parcul din Vinga
Tot aici se află și primăria, cu o arhitectură puțin mai diferită față de restul primăriilor văzute până acum.


Primăria din Vinga
Este timpul să lăsăm atât parcul cât și biserica în urmă și să ne îndreptăm spre Biserica Ortodoxă, situată nu departe de cea catolică, aceasta fiind ușor de găsit. La fel ca și în cazul celei catolice vom scrie câteva cuvinte și despre aceasta. 


Biserica Ortodoxă
Prima biserică din localitate este consemnată în sec. al XVIII-lea, aceasta fiind construită din lemn. Mai târziu, în 1791, se ridică o altă biserică în stilul baroc dar de data aceasta din piatră. Au loc și reparații ale acesteia în anul 1841. În cele din urmă în anul 1926 se ridică actuală biserică, în stil neo-bizantin, cea veche fiind demolată. [13]  

Biserica Ortodoxă - o altă perspectivă

De aici drumul merge mai departe, ajungând până la DN69/E671. Ne vom opri însă aici, deoarece trebuie să ne reîntoarcem la gară.

Vedere stradală... ne reîntoarcem la gară.
După cum spuneam și mai înainte, este timpul să ne reîntoarcem la gară... pe același drum, bineînțeles. Și iată-ne din nou ajunși la finalul călătoriei noastre. A fost o călătorie mai specială, într-un loc unde am descoperit un adevărat monument de artă și unde am aflat și câteva informații istorice despre acesta, pe lângă informațiile despre localitate. Acestea fiind spuse, sper să ne revedem cu bine în următoarea călătorie. Toate bune!

Vedere stradală... aceeași stradă care poate fi observată în a treia imagine din această postare 
Surse:
[1] Recensământ România 2011
[2] Kia.Hu - Könyvtár
[3] Arcanum Kézikönyvtár - Historical and administrative dictionary of localities from Transilvania and Banat, Crişana, Maramureş Counties
[4] Banaterra.eu - Vinga
[5] Virtual Arad County - Vinga
[6] Wikipedia.org - Chiprovtsi (Chiprovtsi Uprising)
[7] Pressalert.ro - Povestea unei bijuterii arhitecturale neo-gotice
[8] Mapire.eu - Europe in the XVIII century
[9] Mapire.eu - Hungary (1819–1869) / Second military survey of the Habsburg Empire
[10] Prinbanat.ro - Biserica Romano-Catolica din Vinga
[11] WelcomeToRomania.ro - Vinga, Biserica bulgara
[12] Institutul National al Patrimoniului - Lista Monumentelor Istorice 2015 (Arad)
[13] EpiscopiaAradului.ro - Parohia Vinga

Vărădia de Mureș, Județul Arad

Vărădia de Mureș este o comună în județul Arad situată la aproximativ 81 de km de Arad, municipiul de reședință al județului. Accesul se...