2018-11-12

Horia, Județul Arad


Horia este un sat în județul Arad situat la aproximativ 13 km de Arad, municipiul de reședință al județului. Acesta aparține de comuna Vladimirescu fiind situat la o distanță de aproximativ 7km de aceasta. Accesul se poate face prin DJ709 atât dinspre Arad cât și dinspre Șiria. Mai există însă un alt drum care pornește dinspre Vladimirescu până la DJ707. Nu are stație de tren proprie, cea mai apropiată fiind situată la o distanță de aproximativ 7km, în Vladimirescu. Populația localității Horia este de 2117 locuitori, conform datelor recensământului din 2011 [1]

Populația istorică a localității Horia este după cum urmează: 
În anul 1956 avea 2030 locuitori
În anul 1966 avea 2113 locuitori, în creștere cu 83 de locuitori
În anul 1977 avea 2377 de locuitori, în creștere cu 264 de locuitori
În anul 1992 avea 2205 locuitori, în scădere cu 172 de
locuitori
În anul 2002 avea 2278 de locuitori, în creștere cu 73 de locuitori
În anul 2011 avea 2117 locuitori, în scădere cu 161 de locuitori
[2]

Localitatea avea în trecut denumirea de Panat sau Pănatul Nou. În 1315 apare prima mențiune documentară cu privire la existența acestei localități, fiind menționată cu denumirea de Panad. În 1561 localitatea a fost pustiită de către turci. Abia după anul 1780 așezarea va fi reînființată, odată cu sosirea coloniștilor germani în această zonă (1785-1787). În 1787 existau deja 150 de case, numărul lor crescând la 233 în anul 1828 și la 334 în anul 1900. În anul 1945 era menționate 467 de case. Din anul 1948 primește denumirea de Horia. În anii 60 s-au construit aici alte 130 de case, odată cu stabilirea unei noi populații și anume cea a românilor. Numărul germanilor a început să scadă constant după anul 1977 astfel că la recensământul din anul 2002 mai trăiau în Horia doar 44 de etnici germani. [4][5]

Pe Harta Iozefină (1782-1785) localitatea nu apare menționată.  


Localitatea nu apare menționată pe Harta Iozefină (1782-1785)
Sursa - mapire.eu
În schimb, pe Harta Franciscană, așezarea apare deja menționată cu denumirea de Neu Panat.


Horia, pe Harta Franciscană (1819-1869)
Sursa - mapire.eu 
Pe hărțile realizate între anii 1869-1887 așezarea apare menționată cu denumirea de Új-Panát.   


Horia, pe cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887)
În stânga este harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta la 1:25000
Sursa - Mapire.eu  
Mai jos aveți harta actuală a localității.


Harta actuală
Sursa - Google Maps

În cele ce urmează vom prezenta călătoria noastră prin Horia. 

Vedere stradală, direcția Arad
Spre deosebire de celelalte călătorii, vom folosi de data aceasta ca mijloc principal de transport, autobuzul. Prețul unui bilet din Arad și până în Horia este de 7.50 lei. În fine, ne începem călătoria aproape de ieșirea din sat, spre Arad, nu departe de stația de autobuz, de unde ne vom continua călătoria până în centrul localității. 

DJ709, direcția Șiria
Tot mergând pe această stradă, ajungem în cele din urmă în apropiere de centrul localității.


Vedere stradală, direcția Șiria
Trecem de cealaltă parte a drumului și ajungem în imediata apropiere a parcului. 


În apropierea parcului

Intrăm de altfel și în parc.

Prin parc
Tot aici în parc se află și Biserica Catolică. Cunoaștem următoarele informații despre această biserică și anume că piatra de temelie a actualei biserici a fost pusă în anul 1819, aceasta fiind inaugurată în anul 1825, la data de 27 Noiembrie. În 1835 biserica primește și o orgă care probabil a funcționat până în anul 1903. În 1925 biserica a fost complet renovată, la fel și în anul 1995 când a fost reparat acoperișul atunci înlocuindu-se acoperișul de șindrilă, cu tablă. [6]

Biserica Romano-Catolică 
Nu departe de biserică se află și clădirea școlii generale.


Școala Generală
Ieșim din parc și revenim pe DJ709, de data aceasta în direcția localității Șiria.

Vedere stradală
Ajungem în cele din urmă la ieșirea din localitate. Deoarece distanța dintre cele două localități este de aproximativ 15km, nu vom merge mai departe ci ne vom reîntoarce. Nu departe de ieșirea din localitate se află și un centru de găzduire a emigranților.


Vedere spre Șiria
Ajungem din nou în centrul localității, dar de aceasta nu vom rămâne aici ci vom merge mai departe, ajungând în cele din urmă în locul unde ne-am aflat la început, adică în stația de autobuz.

Vedere stradală (se poate observa și stația de autobuz)

Nu departe de stația de autobuz se află și Biserica Ortodoxă. Odată cu stabilirea mai multor familii de români după anul 1946, se ia decizia înființării unei capele. În anul 1970, se începe edificarea actualei biserici care a fost sfințită în anul 1977, la data de 9 Octombrie. Are hramul Pogorârea Sfântului Duh. [7]

Biserica Ortodoxă
Ne mai perindăm puțin pe străzile din apropiere. Dar în cele din urmă vom ajunge din nou în stația de autobuz de unde vom lua autobuzul spre Arad, încheindu-ne astfel călătoria noastră prin Horia.


Stradă din Horia
Surse:
[1] Recensământ România 2011
[2] Kia.Hu - Könyvtár
[3] Arcanum Kézikönyvtár - Historical and administrative dictionary of localities from Transilvania and Banat, Crişana, Maramureş Counties / Horia
[4] HOG Neupanat - Introducere
[5] Idem - Economie (?)
[6] Idem - Biserica
[7] Virtual Arad County - Horia

*Anumite surse, cum ar fi cele de la HOG Neupanat au fost preluate din limba germană și traduse folosindu-se dicționare și instrumente de tradus online. Am încercat să preiau ceea ce era mai important dar se poate că traducerea să fi avut puțin de suferit. În cazul în care consideri că există unele erori în textul tradus te rog contactează-mă!*
  

2018-09-16

Sebiș, Județul Arad


Sebiș este un oraș în județul Arad situat la aproximativ 81 de km de Arad, municipiul de reședință al județului. Accesul se poate face prin drumuri,de aceea recomand utilizarea unei hărți. În componența acestuia intră și localitățile Donceni, Prunișor și Sălăjeni. Are stație de tren proprie. Populația orașului Sebiș, fără localitățile componente, era de 5083 de locuitori, conform datelor recensământului din 2011. Împreună cu acestea avea 5975 de locuitori [1]

Populația istorică a orașului Sebiș, fără localitățile componente, este după cum urmează: 
În anul 1956 avea 2837 de locuitori (fosta localitate Prăjești nu era încă alipită orașului. Avea 354 de locuitori)
În anul 1966 avea 3836 de locuitori, în creștere cu 999 de locuitori (Prăjești: 343 de locuitori)
În anul 1977 avea 4861 de locuitori, în creștere cu 1025 de locuitori (Prăjești era deja alipit orașului)
În anul 1992 avea 5943 de locuitori, în creștere cu 1082 de
 locuitori
În anul 2002 avea 5343 de locuitori, în scădere cu 600 de locuitori
În anul 2011 avea 5083 de locuitori, în scădere cu 260 de locuitori 
[2]



Prima atestare documentară a orașului datează din anul 1506 când apare menționat cu denumirea de Sebes. În anul 1552 turcii incendiază așezarea, ca mai apoi aceasta să fie cucerită de către aceștia. În sec. al XVIII-lea, Sebișul trece sub stăpânirea habsburgică. În anul 1893 împăratul Franz Josef s-a aflat în vizită în localitate. De-a lungul timpului apare menționat sub diverse forme: Naghsebes (1552-1553); Boros-sebes (1715); Sebes (1746,1808). După această dată s-a folosit în special denumirea de Boros-Sebes, cu mici variații ale numelui. După Primul Război Mondial, localitatea este frecvent menționată cu denumirea de Șebiș, până în 1956. În anul 1968 este ridicat la statutul de oraș, înglobând și fosta localitate Prăjești. [3][4]

Pe Harta Iozefină orașul apare cu denumirea de Boros Szebes.


Sebiș pe Harta Iozefină (1782-1875)
Sursa - mapire.eu
Pe Harta Franciscană orașul apare cu denumirea de Boros Sebes. Spre deosebire de zilele noastre, orașul era așezat doar pe o parte a văii Sebișului. Mai târziu va apărea de cealaltă parte a văii zona cunoscută astăzi sub numele de Satu Nou. Se menționează deja existența cartierului Strâmtura


Sebiș pe Harta Franciscană (1819-1869)
Sursa - mapire.eu
Pe hărțile realizate între anii 1869-1887 orașul apare cu denumirea de Borossebes


Sebiș pe cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887)
În stânga este harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta la 1:25000
Sursa - mapire.eu
Orașul apare menționat pe hărțile din anii 1910 și 1914 dar nu și pe cea din 1941. Mai jos se află harta actuală a orașului.


Harta actuală. Se poate observa și fosta localitate Prăjești, actualmente cartier al orașului.
Sursa - Google Maps
În cele ce urmează vom prezenta călătoria noastră prin Sebiș.


Strada gării
Ne începem călătoria noastră de la gară, de unde vom ajunge pe strada gării. După un timp, acest drum face o curbă la dreapta, motiv pentru care vom lua și noi în partea dreaptă a acestuia.


Strada gării (din nou)
Acest drum ne va duce pe strada Crișului (DJ793). Ne aflăm în zona cunoscută sub numele de Satu Nou. Odată ajunși pe strada Crișului, descoperim și Biserica Ortodoxă Sf. Treime, construită între anii 1995-2004. [5]


Biserica Sf. Treime
Odată vizitată biserica, o vom lua în partea stângă a drumului, spre centrul orașului.


Strada Crișului (DJ793)
Tot mergând,ajungem în cele din urmă în apropierea unui pod...


Podul
...pod care trece peste Valea Sebișului.

Valea Sebișului



Trecem podul iar mai apoi vom merge pe lângă clădirile amplasate pe partea stângă a drumului. Aici se află situată și Biserica Romano-Catolică, care se pare că ar fi fost construită în anul 1837. [6]

Biserica Romano-Catolică
Intrăm în cele ce urmează pe Bulevardul Victoriei. De o parte și de alta a străzii se află blocuri de locuințe. 


Bulevardul Victoriei
Tot aici se află și Liceul Teoretic.

Liceul Teoretic
Nu departe de acesta se află și clădirea școlii generale.

Școala Generală
Trecem de cealaltă parte a străzii, dar nu înainte de-a arunca o privire asupra zonei.


Bulevardul Victoriei
Părăsim în cele din urmă Bulevardul Victoriei și ajungem pe strada Castanilor. Aici se află situată Biserica Baptistă.


Biserica Baptistă
Intrăm în cele ce urmează în Parcul Central.


Parcul Central
Parcul a suferit unele modificări de-a lungul timpului, cea mai recentă fiind din cauza unei furtuni care a avut loc în data de 17 Septembrie 2017, aceasta provocând pagube însemnate în partea de vest a țării, inclusiv în această zonă.


Parcul Central
Pentru nostalgici sau pentru cei care nu au putut vedea cum arăta parcul înainte de 17 Septembrie 2017, las mai jos o imagine cu acesta, realizată cu aproximativ un an în urma acestui eveniment.

Parcul Central în Iulie 2016

Se putea observa într-una dintre imagini și o biserică fiind vorba despre Biserica Ortodoxă Sf. Arhangheli, amplasată pe strada Romană. În anul 1542 se menționează existența unei parohii, lucru care ne face să presupunem că exista și o biserică, cel mai probabil aceasta era construită din lemn. O primă informație certă cu privire la existența unei biserici de lemn o avem din anul 1755. Cunoaștem faptul că nu era construită de mult timp, însă nu știm anul exact. În anul 1783, luna august, se înregistrează aprobarea cererii pentru construirea unei noi biserici, lucru care se va și întâmpla în anul 1784. Această biserică era amplasată la acea dată în spatele gării. După sistematizarea așezării, biserica este mutată în Parcul Gorunilor, nu departe de locul actualei biserici, aproape peste drum de cea din urmă. În 1829 se încep acțiunile de construire a actualei biserici, terminată în anul 1834. [7]

Biserica Ortodoxă Sf. Arhangheli
Ne aflăm pe strada Romană, că mai apoi să ajungem la colț cu strada Libertății. Aici se află Casa Waldstein sau mai bine spus biblioteca orașului, construită în anul 1814, fost conac al conților Waldstein. [8]

Casa Waldstein, azi biblioteca orașului
Nu departe de bibliotecă, peste drum de spital, se află și clădirea primăriei.


Primăria
Lângă spital se află și Biserica Reformată. Din informațiile descoperite, se pare că aceasta ar fi fost construită între anii 1800 și 1813. [9]

Biserica Reformată
Ne aflăm pe strada Parcul Libertății care ne va duce la parcul cu același nume.


Parcul Libertății
La fel ca și în cazul celuilalt parc și acesta a avut de suferit de pe urma furtunii din 2017, fiind rearanjat și primind aspectul actual. Mai jos aveți o imagine cu parcul, așa cum arăta el înaintea furtunii respective.


Parcul Libertății (Iulie 2016)
Ne apropiem de finalul călătoriei, din acest motiv ne îndreptăm spre locul de unde ne-am început călătoria și anume la gară. 


Imagine din apropierea primăriei
Ajungem în cele din urmă și la gară.


Gara din Sebiș
Deoarece ne aflăm la gară, de unde vom lua trenul spre casă, este timpul să ne încheiem călătoria noastră de astăzi și să ne pregătim pentru următoarea, oriunde ar fi ea.


Linii de cale ferată (vedere spre Gurahonț)
Surse:
[1] Recensământ România 2011
[2] Kia.Hu - Könyvtár
[3] Arcanum - Dicţionarul istoric şi administrativ al localităţilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş / Sebiș
[4] Enciclopedia României - Sebiș
[5] Biserici.org - Sebiș, Biserica Sf. Treime
[6] Idem - Sebiș, Biserica Catolică
[7] Idem - Sebiș, Biserica Sf. Arhangheli
[8] Wikipedia.org - Sebiș
[9] Facebook - 200 de ani de la înființarea Bisericii Reformate din Sebiș

2018-08-29

Beiuș, Județul Bihor


Beiuș este un municipiu în județul Bihor situat la aproximativ 66 de km de Oradea, municipiul de reședință al județului. Accesul se poate face pe mai multe drumuri, astfel că recomand utilizarea unei hărți. În componența acestuia intră și localitatea Delani. Are stație de tren proprie. Populația municipiului Beiuș, fără localitatea componentă este de 10298 de locuitori, conform datelor recensământului din 2011. Împreună cu aceasta avea 10996 de locuitori [1]

Populația istorică a municipiului Beiuș, fără localitatea componentă, este după cum urmează: 
În anul 1956 avea 6467 de locuitori
În anul 1966 avea 8375 de locuitori, în creștere cu 1908 locuitori
În anul 1977 avea 9530 de locuitori, în creștere cu 1155 de locuitori
În anul 1992 avea 11923 de locuitori, în creștere cu 2393 de
 locuitori
În anul 2002 avea 10598 de locuitori, în scădere cu 1325 de locuitori
În anul 2011 avea 10298 de locuitori, în scădere cu 330 de locuitori 
[2]

Este menționat pentru prima dată că oraș înainte de anul 1241. După cel an, este menționat districtul Beiușului că fiind complet pustiit de  tătari. În 1291 apare menționat din nou cu denumirea de Benenus. În  1413 se menționează existența unei biserici romano-catolice. În sec. al XVIII-lea Beiușul era o zonă înfloritoare, înființându-se un târg în acest district. În 1828 se înființează aici un colegiu greco-catolic la inițiativa lui Samuil Vulcan. În 1918 orașul Beiuș a trimis la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, cinci delegați. După Dictatul de la Viena, Beiușul a devenit între anii 1940-1944 reședință pentru partea de județ care rămăsese României. [3][4]

Pe Harta Iozefină orașul apare cu denumirea de Belenyes.

Beiuș pe Hartă Iozefină
Sursa - mapire.eu
Pe Harta Franciscană orașul apare cu denumirea de Bèlenyes la care e adaugă și denumirea românească Beiuș.


Beiuș pe Harta Franciscană (1819-1869)
Sursa - mapire.eu
Pe hărțile realizate între anii 1869-1887 orașul apare cu aceeași denumire ca și pe hărțile anterioare. Se mai pot observa și denumirile românești Beiușiu și Beiuș.

Beiuș pe cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887)
În stânga este harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta la 1:25000
Sursa - mapire.eu
Orașul apare menționat pe hărțile din anii 1910 și 1914 dar nu și pe cea din 1941. Mai jos se află harta actuală a localității.


Harta actuală
Sursa - Google Maps
În cele ce urmează vom prezenta călătoria noastră prin Beiuș. 

Strada Pandurilor
Ne începem călătoria noastră de pe strada Pandurilor, nu departe de gara din Beiuș. Doresc să menționez încă de la început faptul că nu am reușit să vizitez toate obiectivele turistice, care cu siguranță sunt mai multe față de cele prezentate aici. Din acest motiv, voi prezenta doar ceea ce am vizitat în această călătorie. Dar în fine, să revenim la subiectul nostru.


Intrăm pe Calea Bihorului
După cum se poate observa și în imaginea de mai sus, intrăm în cele ce urmează pe Calea Bihorului. Odată intrați pe această stradă descoperim în partea stângă Biserica Greco-Catolică Sf.Trei Ierarhi

Biserica Greco-Catolică
Revenim la drumurile noastre și ne continuăm călătoria pe Calea Bihorului. 


Calea Bihorului
Tot aici se află și clădirea școlii gimnaziale Nicolae Popoviciu.

Școala Gimnazială Nicolae Popoviciu
Ne aflăm în continuare pe Calea Bihorului. Aici se află o clădire cunoscută sub numele de Casina Română. Aceasta a fost construită în anul 1871 din inițiativa lui Partenie Cosma, având rolul de răspândire a culturii în Țară Beiușului și de a păstra identitatea națională a românilor, la care se adaugă și ideea de unire a acestora. [5]


Vedere asupra Casinei Române
După un timp, ne apare în fața noastră un pod, pod care trece peste Valea Nimăiești. Această vale împarte orașul în două. 

Podul peste vale
Aruncăm și o privire asupra văii mai sus menționate.

Valea Nimăiești
Trecem podul și o luăm pe lângă vale, pe partea dreaptă a acesteia. Pe lângă sala de port se află și un monument,cunoscut sub numele de Monumentul Vânătorilor de Munte. Acest monument a fost ridicat în anul 1985 și este dedicat ostașilor români care și-au jertfit viața pentru eliberarea orașului de sub ocupație horthystă și hitleristă. [6]

Monumentul Vânătorilor de Munte
Aruncăm o ultimă privire a zonei în care se află amplasat monumentul, acesta fiind situat pe Aleea Moților, după care ne reîntoarcem în locul de unde am ajuns aici și anume podul peste Valea Nimăieștiului.


Aleea Moților
Odată ajunși la pod, descoperim două clădiri, una de o parte și de alta a drumului. În partea stângă a drumului se află Colegiul Național Samuil Vulcan construcția acestuia fiind inițiată de către episcopul greco-catolic cu același nume în anul 1828, fiind cel de-al doilea liceu ca vechime din Transilvania. [7] Pe partea dreaptă a drumului se află clădirea primăriei, pe care o puteți vedea în imaginea de mai jos.

Primăria
În apropierea primăriei se află și Biserica Greco-Catolică Sf. Dumitru. Aceasta a fost construită la sfârșitul sec.al XVIII-lea și sfințită în jurul anului 1800. Din anul 1948 devine parohie ortodoxă. [3]


Biserica Sf. Dumitru
Lăsăm biserica în urmă și ajungem în imediata apropiere a Parcului Central. 

Parcul central și biserica
Ne întâmpină la intrarea în parc și statuia lui Avram Iancu, sau mă rog, bustul acestuia.


Bustul lui Avram Iancu
Intrăm în cele din urmă în parc.

Intrarea în parc
Tot aici se află amplasat și Monumentul Martirilor Beiușeni, dezvelit în anul 1995. [6] Pe soclu sunt scrise următoarele cuvinte: Martirii Întregirii Neamului, Ioan Ciordaș (1867-1919); Nicolae Bolcaș (1882-1919).


Monumentul Martirilor Beiușeni
Dar vizita noastră prin parc nu se încheie aici...

Parcul Central
... deoarece descoperim aici și o biserică, fiind vorba despre Biserica Romano-Catolică. Actuala biserică a fost construită în anul 1752, în locul unei biserici mai vechi, medievale, datată din anul 1413 și a cărei ruine mai pot fi văzute în cimitirul romano-catolic. În anul 1993 aceasta a fost renovată, atât în exterior cât și în interior. [8]


Biserica Romano-Catolică
În afara parcului, însă nu foarte departe de acesta, se află Muzeul Țării Beiușului. Clădirea actuală a fost construită la sfârșitul sec. al XIX-lea, fiind casa lui Vasile Ignat și a lui Ioan Ciordaș, aceasta a fost transformată în muzeu în anul 1965. Din 1985 este reorganizat în muzeu etnografic, specific acestei zone. [9]

Muzeul Țării Beiușului
Intrăm în cele ce urmează pe strada Ioan Ciordaș, unde se află amplasată Biserica Reformată, construită între anii 1780-1782. [10]

Biserica Reformată
De pe strada Ioan Ciordaș ajungem pe strada Cezar Bolliac.

Strada Cezar Bolliac
Aici se află un alt pod care trece peste Valea Nimăiești.

Valea Nimăiești
Odată trecuți acest pod ajungem la linia ferată Holod-Vașcău. De pe aceasta observăm,puțin mai departe, podul feroviar care trece peste Crișul Negru.


Vedere asupra podului feroviar
Trecem de linia ferată și ajungem pe strada Liliacului, stradă care merge în paralel cu linia ferată.


Strada Liliacului
Tot lângă linia ferată, însă de cealaltă parte a acesteia se află și o biserică, posibil ortodoxă, care era încă în construcție.


Biserica în curs de construire
Trecem de cealaltă parte a liniei ferate și ajungem la gara din Beiuș, sau mai bine spus un punct de oprire a trenului. 



Halta Beiuș
Deoarece ne aflăm în acest punct, este timpul să ne încheiem călătoria noastră prin Beiuș. Până la următoarea călătorie să auzim numai de bine.

Calea ferată
Surse:
[1] Recensământ România 2011
[2] Kia.Hu - Könyvtár
[3] Wikipedia.org - Beiuș
[4] Arcanum - Dicţionarul istoric şi administrativ al localităţilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş / Beiuș
[5] Primăria Beiuș - Historia
[6] Simon R. Suciu - Beiuș, Monumente și plăci comemorative
[7] Digi24 - Colegiul Național Samuil Vulcan școala cu cinci muzee...
[8] Biserici.org - Biserica Sf. Treime Beiuș
[9] cIMeC - Muzeul Municipal Beiuș
[10] Biserici.org - Biserica Reformată Beiuș

Vărădia de Mureș, Județul Arad

Vărădia de Mureș este o comună în județul Arad situată la aproximativ 81 de km de Arad, municipiul de reședință al județului. Accesul ...