2019-02-23

Schitul Tămand, Județul Arad


Schitul Tămand este situat la aproximativ 6km de orașul Ineu, accesul făcându-se prin Drumul Național 79A (DN79A), direcția Bocsig, de unde pornește un alt drum care duce la mănăstire, sau cu ajutorul trenului, aici existând și stație de tren. Gara este însă situată foarte aproape de mănăstire, nefiind necesară parcurgerea unei distanțe foarte mari pentru a ajunge la aceasta. 

Prima mențiune a numelui de Tămand poate fi datată undeva prin sec. al XIX-lea, deși există posibilitatea ca această așezare să fi existat mai înainte. Cu toate acestea Harta Iozefină realizată în sec. XVIII nu menționează nimic cu privire la existența unei astfel de așezări.  

Tămandul nu apare menționat pe Harta Iozefină dintre anii 1782-1785
Sursa - Mapire.eu 
În sec. XIX aflăm despre Moșia întinsă a Tămandului, care a fost cumpărată în anul 1821 de către groful Laszlo Ferenc și care cuprindea localitățile Bocsig, Chiș Tămand, Ercătău și Contratău. Harta Franciscană confirmă de altfel și existența unui domeniu fiind menționat cu denumirea de Puszta Tamand. În 1858 este menționată din nou la fel și în 1882. [1][2]

Pusta Tămand, pe Harta Iozefină (1819-1869)
Sursa - Mapire.eu
Cea de-a treia ridicare topografică menționează domeniul Tămandului cu aceleași denumiri ca și hărțile de mai sus. Apare menționat și pe harta din 1914 dar nu și pe cele din 1910 și 1941.   


Tămand, pe cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887)
În stânga este harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta la 1:25000
Sursa - Mapire.eu
 
Mai jos se află harta actuală a Tămandului.


Harta actuală
Sursa - Google Maps

Pentru călătoria noastră vom alege varianta cea mai accesibilă și anume trenul. De aceea călătoria noastră va începe, la fel ca și multe altele, de la gară. De aici și până la intrarea în mănăstire avem foarte puțin de mers, existând astfel și un drum care duce până la aceasta.    

Întrarea în încinta mănăstirii
Odată intrați în incinta acesteia, descoperim în partea dreaptă un alt drum care duce spre mănăstire, acesta trecând prima dată pe lângă chiliile situate în imediata apropiere.

Vedere asupra chiliilor
Ne apropiem în cele din urmă de acestea, astfel că ne aflăm situați între mănăstire, în partea stângă și chiliile acesteia, situate în partea dreaptă.   

Chiliile

Ne continuăm drumul pe lângă chilii și ne întoarcem privirea spre mănăstirea situată aici. Biserica fost ridicată în anul 2003, la acea vreme funcționând aici un spital social de bătrâni. După desfințarea acestuia, în anul 2009 s-a înființat și schitul actual. Biserica este construită din lemn, fiind ridicată în stilul maramureșean. [3]

Vedere asupra bisericii
Urmăm același drum, lăsând astfel chiliile în urmă. De aici avem o cu totul altă perspectivă asupra bisericii, după cum poate fi observat și mai jos.

Biserica împreună cu Munții Codru-Moma pe fundal

Ne reîntoarcem în apropierea chiliilor și ne îndreptăm spre biserică. Ne oprim astfel în fața acesteia și o admirăm mai atent, din "cap până în picioare".


Biserica de lemn - vedere frontală
Ne schimbăm perspectiva și mergem în partea dreaptă a acesteia pentru a o observa mai în detaliu. După aceea ne așezăm pentru câteva momente pe una dintre băncile situate în apropiere.


O altă perspectivă
Timpul însă trece destul de repede astfel că vine și momentul plecării noastre. Bineînțeles, ne reîntoarcem pe același drum pe care am venit.

Spre gară
Ne apropiem din nou de intrarea în incinta mănăstirii, în cazul nostru devenită ieșire, pentru a ne îndrepta spre gara din apropiere.


Aproape de intrare... sau ieșire în cazul nostru
Ajungem în cele din urmă la gară și așteptăm care nu era încă sosit. Nu trece însă mult timp până la sosirea acestuia. Încă o călătorie încheiată, de data aceasta puțin mai diferită, deoarece nu am vorbit despre o localitate anume așa cum am făcut în postările trecute. Să sperăm că vor mai exista și astfel de postări în viitor... însă până atunci să auzim numai de bine.


În așteptarea trenului
Surse:
[1] Aurel Dragoș - "Istoricul Canalului Morilor Palatinul József al Crişului Alb din Comitatul Arad" pag. 49 
[2] Arcanum Kézikönyvtár - Historical and administrative dictionary of localities from Transilvania and Banat, Crişana, Maramureş Counties
[3] Episcopia Aradului - Schitul Tămand

2019-02-19

Gelu, Județul Timiș


Gelu este un sat în județul Timiș situat la aproximativ 35 de km de Timișoara, municipiul de reședință al județului. Acesta aparține de comuna Variaș fiind situat la o distanță de aproximativ 7km de aceasta. Accesul se poate face prin DJ692 din direcția Variaș și Bărăteaz dar dinspre Mănăștur. Are stație de tren proprie. Populația localității Gelu este de 1325 de locuitori, conform datelor recensământului din 2011 [1]

Populația istorică a localității Gelu este după cum urmează: 
În anul 1956 avea 1882 de locuitori
În anul 1966 avea 1719 locuitori, în scădere cu 163 de locuitori
În anul 1977 avea 1642 de locuitori, în scădere cu 77 de locuitori
În anul 1992 avea 1483 de locuitori, în scădere cu 159 de
locuitori
În anul 2002 avea 1529 de locuitori, în creștere cu 46 de locuitori
În anul 2011 avea 1325 de locuitori, în scădere cu 204 locuitori
[2]

Prima atestare documentară a localității Gelu datează din anul 1454 când este întâlnită cu denumirea de Kethfylew sau Kétfülü. Gelu este un sat întemeiat de către sârbi, în trecut populația acestora fiind majoritară. Se înființează în sec. al XIX-lea, în imediata apropiere a localității o nouă așezare numită pe hărțile vechi Kistelep în traducere Colonia Mică. Aceasta a fost întemeiată între 1842-1844 prin colonizarea cu populație germană din Variaș, Periam și Tomnatic, însumând un total de 43 de familii. A fost inclusă treptat în localitatea Gelu. Situația se schimbă după cel de-al Doilea Război Mondial când populația de origine sârbă este în declin iar cea românească este în creștere. În 1920 aceasta își schimbă numele în Chetfel iar din 1926 în Gelu, nume păstrat și în prezent. [3][4][5][6] 

Pe Harta Iozefină localitatea apare cu denumirea de Kőtfel și nu era încă sistematizată.


Gelu pe Harta Iozefină (1769-1772)
Sursa - Mapire.eu 
Pe a doua ridicare topografică apare cu denumirea de Kétfél și era sistematizat. Apare menționată și așezarea Kistelep (Colonia Mică), situată fiind în imediata apropiere.

Gelu și Colonia Mică pe Harta Franciscană (1819-1869)
Sursa - Mapire.eu 
Pe cea de-a treia ridicare topografică (scara de 1:75000) cele două așezări apar menționate cu aceleași denumiri la fel ca și pe cea de-a doua variantă a hărții realizată în aceeași perioadă, dar la scara de 1:25000.


Gelu, pe cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887)
În stânga este harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta la 1:25000
Sursa - Mapire.eu
 
Este menționată pe hărțile din 1910 și 1914 dar și pe cea din 1941.


Gelu pe harta din 1941
Sursa -  Mapire.eu
Mai jos se află harta actuală a localității.


Harta actuală a localității
Sursa - Google Maps 
În cele ce urmează vom prezenta călătoria noastră prin această localitate. 


Drumul Gării

La fel ca și în cazul multor călătorii realizate anterior, ne vom începe călătoria de la gară, de unde se pornește un drum care duce până la intrarea în sat. Ajungem în cele din urmă într-un punct de unde se poate observa cum drumul respectiv coboară ca mai apoi să urce din nou, lucru observabil în imaginea de mai jos.


Schimbări de altitudine
Coborâm astfel acest drum ca mai apoi să îl urcăm din nou, ajungând în dreptul unei clădiri vechi, aflată în stare de ruină, vizibilă de altfel și de la gară. Nu am reușit să aflu ce rol a avut această clădire.


Este timpul să urcăm
Odată ieșiți de pe acest drum vom ajunge pe un altul și anume Drumul Județean 692 (DJ692), pe care ne vom continua călătoria.


DJ692, direcția Bărăteaz
Nu departe de locul unde am realizat imaginea de mai sus se poate vedea și școala gimnazială din Gelu.


Școala Gimnazială
Trecem de școală și ajungem la o răscruce de drumuri. Ne continuăm călătoria pe același DJ692 dar nu înainte de-a ne îndrepta atenția asupra bisericii, aflată fiind în partea stângă a drumului. Aceasta este Biserica Ortodoxă Sârbă.
   
Biserica Ortodoxă Sârbă
Biserica a fost construită în anul 1746 (alte surse 1747), pe locul unei biserici de lemn mai vechi, de către sârbii stabiliți la acea vremea pe aceste meleaguri. Are hramul Sf. Ioan Botezătorul și este declarată monument istoric având codul TM-II-m-B-06231. [4][5][7]  


Biserica Ortodoxă Sârbă - o altă perspectivă
Trecem de biserica mai sus amintită și ne continuăm călătoria. La fel ca și la început, descoperim că acest drum este unul care "coboară și urcă", existând o diferență de altitudine între punctul de unde am pornit, adică din apropierea bisericii și cel pe care îl vom străbate.

Vedere stradală, în partea dreaptă DJ692 
Începem din nou să urcăm iar în cele ce urmează părăsim DJ692 și o luăm în partea stângă. Câștigăm din nou altitudine, dar nu pentru mult timp. După o perioadă de mers întâlnim aceeași situație la fel ca și cea de mai sus.


Vedere stradală

Ajungem din nou la o răscruce de drumuri însă de data aceasta ne vom continua călătoria pe aceeași stradă. Vizibilă deja de ceva timp, lucru observabil în imaginea de mai sus, se află și Biserica Ortodoxă. Nu am reușit să descopăr o dată exactă când a fost construită, aceasta plasându-se ca perioadă între anii 1991-2001. Are hramul Pogorârea Sfântului Duh [8][9]

Biserica Ortodoxă
Ajungem din nou la o răscruce. O vom lua pe strada din partea dreaptă care ne va duce la o altă răscruce de drumuri. La fel ca și data trecută o vom lua în partea dreaptă.


Vedere stradală
Ne apropiem de intrarea în fosta așezare numită Colonia Mică. De pe strada pe care aflăm pornește o alta în partea stângă, pe lângă celelalte. Vom merge pe aceasta și vom pătrunde în această parte a satului, acum alipită acestuia.


Vedere stradală... intrarea în fosta așezare Colonia Mică 
Tot pe această stradă descoperim și Biserica Penticostală Betesda.  

Biserica Penticostală Betesda 
Odată vizitată și această biserică, ne vom continua călătoria pe strada mai sus menționată. 


Vedere stradală
Vizibilă de pe această stradă este și Biserica Romano-Catolică care ar fi datată din anul 1907. 

Biserica Romano-Catolică
Ne apropiem în cele ce urmează de finalul călătoriei noastre dar nu înainte de-a ne reîntoarce în locul de unde am început călătoria și anume gara din Gelu. Străbatem din nou străzile pe care le-am străbătut și anterior pentru ca într-un final să ajungem în apropierea gării.


Biserica Ortodoxă Sârbă - vedere din apropierea gării
Iată-ne ajunși și la gară. Era liniște în acel moment, nefiind nici un tren prin zonă. 



Halta Gelu
Dar acele momente de liniște nu durează foarte mult deoarece în depărtare se aude sosind un tren, fiind de altfel cel pe care îl așteptam. Încheiem și această călătorie pe un ton la fel de optimist ca și data trecută și cu speranța că ne vom auzi cu bine în următoarea călătorie.


Sosirea trenului în stația Gelu
Surse:
[1] Recensământ România 2011
[2] Kia.Hu - Könyvtár
[3] Arcanum Kézikönyvtár - Historical and administrative dictionary of localities from Transilvania and Banat, Crişana, Maramureş Counties

[4] Wikipedia.org - Gelu, Timiș
[5] Enciclopedia României - Gelu (Timiș)
[6] Primăria Variaș - Date istorico-geografice comuna Variaș județul Timiș
[7] Institutul Național al Patrimoniului - Lista Monumentelor Istorice 2015 (Județul Timiș)
[8] Biserici.org - Biserica Pogorârea Sf. Duh Gelu
[9] Arhiepiscopia Timișoarei / Protopiatul Ortodox Român Sânnicolau Mare - Parohia Gelu
[10] Biserici.org - Biserica Catolică Gelu
[11] Banatergottesheuser.ro - Ketfel
   

2019-02-15

Satu Mare, Județul Arad


Satu Mare este un sat în județul Arad situat la aproximativ 38 de km de Arad, municipiul de reședință al județului. Acesta aparține de comuna Secusigiu fiind situat la o distanță de aproximativ 3km de aceasta. Accesul se poate face prin DJ682 din direcția Secusigiu dar și din direcția Periam. Are stație de tren proprie, având denumirea de Aranca (Halta Aranca), după numele pârâului din zonă. Populația localității Satu Mare este de 840 de locuitori, conform datelor recensământului din 2011 [1]

Populația istorică a localității Satu Mare este după cum urmează: 
În anul 1956 avea 1198 de locuitori
În anul 1966 avea 1134 de locuitori, în scădere cu 64 de locuitori
În anul 1977 avea 1148 de locuitori, în creștere cu 14 locuitori
În anul 1992 avea 1005 locuitori, în scădere cu 143 de
locuitori
În anul 2002 avea 1024 de locuitori, în creștere cu 19 locuitori
În anul 2011 avea 840 de locuitori, în scădere cu 184 de locuitori
[2]

Prima atestare documentară a localității Satu Mare datează din anii 1333-1335 când este întâlnită cu numele de Magna Villa. De-a lungul vremii apare menționată sub diverse forme și anume: Nogfalu (1335), Nagfalw (1454, 1463), Naghffalw (1558), Nagyfalw (1559), Naghfalv (1561), etc. În 1454, Iancu de Hunedoara primește diverse părți din sat, ca mai apoi în 1463 să aibă loc înregistrarea posesiei de către Matei Corvin, fiul acestuia, el alipind satul la domeniul Lipovei. Dar mama sa Elisabeta renunță la proprietate, astfel că satul este dăruit nobililor Jaksić. Mai târziu, comitele de Timiș, Petru Petrovici, reușește să intră în posesia localității și o alipește cetății Timișoara în 1543. [3][4]

Potrivit tradiției sârbești, satul ar fi fost întemeiat în anul 1530, situat fiind într-o zonă joasă și mlăștinoasă, cunoscută sub numele de Seliște, aproape de malul stâng al Mureșului. Alte surse consideră însă că sârbii s-ar fi așezat aici odată cu stăpânirea așezării de către familia Jakšić, în anul 1464, de aici mutându-se pe vatra actuală. Tot tradiția spune că numele localității ar fi fost Nad-fala, nume provenit de la trestia care creștea în aceste locuri, fiind schimbat în Nagyfala odată cu migrația sârbă din 1690. În timpul administrației austriece, satul a fost sistematizat, în ciuda faptului cele două părți ale satului sunt situate la diferite altitudini. A existat aici și o populație germană, la fel ca și în cazul celorlalte localități din zonă. [5]

Să trecem însă la hărți. Pe harta iozefină realizată între anii 1769 și 1772 satul este menționat cu denumirea de Nagy Falu, nefiind însă sistematizat.

Satu Mare, pe Harta Iozefină (1769-1772)
Sursa - Mapire.eu 
Pe cea de a doua ridicare topografică (1819-1869) apare menționat cu două denumiri, Nagyfallú și Nagyfalu, satul fiind deja sistematizat.

Satu Mare, pe Harta Franciscană (1819-1869)
Sursa - Mapire.eu
Pe cea de-a treia ridicare topografică (scara de 1:75000) apare menționată cu denumirea de Nagyfalu iar pe cea de-a doua variantă a hărții realizată în aceeași perioadă, dar la scara de 1:25000, apare cu aceași denumire.

Satu Mare, pe cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887)
În stânga este harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta la 1:25000
Sursa - Mapire.eu
 
Este menționată pe hărțile din 1910 și 1914 dar și pe cea din 1941.

Satu Mare, pe harta din anul 1941. Se observa că pe lângă denumirea de Nagyfalu se adaugă și Temes
Sursa - Mapire.eu
Mai jos se află harta actuală a localității.

Harta actuală a localității Satu Mare
Sursa - Google Maps 
În cele ce urmează vom prezenta călătoria noastră prin Satu Mare.
Vedere spre Secusigiu
Locul de începere al acestei călătorii este gara din Satu Mare, cunoscută sub numele de Halta Aranca. Primele case se pot observa deja, fiind situate în apropierea gării. Acestea însă sunt puține la număr, restul de case fiind situate la aproximativ un kilometru distanță. După o perioadă de mers, parcurgând Drumul Județean 682 (DJ682), ajungem în cele din urmă în cealaltă parte a satului.
Vedere stradală

Odată intrați în această parte de sat, parcurgem același DJ682. După o scurtă perioadă de timp, descoperim pe partea dreaptă a drumului o biserică și anume Biserica Baptistă.

Biserica Baptistă
Nu ne oprim însă aici și ne continuăm călătoria pe același drum menționat anterior. 

Vedere stradală
De la distanță se puteau deja observa două biserici, pe care le putem observa mai în detaliu, apropiindu-ne tot mai mult de acestea. Prima despre care vom scrie este Biserica Ortodoxă.      

Biserica Ortodoxă
Inițial, aici nu a existat o biserică ortodoxă, credincioșii fiind nevoiți să participe la slujbe în bisericile din Munar și Secusigiu, Satu Mare fiind filie la Munar. Din 1995 Satu Mare devine parohie, astfel că are loc și începerea serviciului religios, inițial acesta desfășurându-se într-o capelă. De-a lungul timpului capela devine neîncăpătoare, astfel că se ia decizia construirii unei noi biserici. Construcția acesteia a început în anul 2003 și s-a încheiat în anul 2007. Are hramul Sf. Mare Mucenic Dimitrie. [6]

Biserica Ortodoxă, vedere de pe stradă din apropiere
În imediata apropiere mai există o altă biserică și anume Biserica Romano-Catolică. Această biserică a fost construită în anul 1888 de către germanii așezați în sat, în fața acestuia aflându-se și un monument ridicat în anul 1925 în amintirea celor căzuți în primul război mondial. [7] 

Biserica Romano-Catolică
Între cele două biserici se află o stradă, pe care ați putut să o observați în a doua imagine de mai sus. Tot de acolo se deschide și o frumoasă vedere a celor două biserici.

Vedere asupra celor două biserici
Ne continuăm drumul pe această stradă ca mai apoi să ajungem la o răscruce de drumuri. Deja am observat de dinainte o biserică amplasată fiind aici, iar din acest motiv nu ne va fi deloc greu să o descoperim... trebuie doar să o luăm în partea dreaptă și o vom vedea în toată splendoarea ei. Este vorba despre Biserica Ortodoxă Sârbească.      


Nu se cunoaște data construcției primei biserici. Se crede că aceasta ar fi construită în sec. al XIV-lea. Conform tradiției sârbe, aceasta ar fi fost ridicată în anul 1666. Totuși, în 1733 apare o însemnare pe o Evanghelie, conform căreia în localitate ar fi fost construită o biserică între 1720-1730. Prima consemnare sigură o avem din 1758, când este menționată o biserică construită din bârne și acoperită cu șindrilă, având hramul Sf. Gheorghe. [8]

Biserica Ortodoxă Sârbească
Cât despre biserica nouă, se pare că aceasta ar fi fost construită în anul 1824 sau în 1789, conform unui inventar al acesteia. Sau făcut reparații majore ale acesteia în 1875 dar și în 1939. Mai târziu, biserica a fost înălțată și lățită. [9]   

Vedere asupra turnului
Încheiem astfel capitolul legat de biserici și ne reîntoarcem pe DJ682. Odată ajunși aici o vom lua în partea stângă spre Periam, doar pentru a realiza o ultima imagine de pe această stradă.

DJ682,direcția Secusigiu
Este timpul să ne reîntoarcem la gară, pe același drum pe care l-am străbătut și anterior.  


Ne reîntoarcem la gară...
Puțin mai în față se poate observa și acea diferență de nivel despre care vorbeam la început, casele fiind amplasate mai sus față de locul unde mă aflam.


Tot mai sus...
După cum spuneam și mai înainte ne îndreptăm spre gară, de unde vom lua trenul spre casă. O călătorie reușită, fiind de altfel și prima realizată în ultimele trei luni. Să sperăm însă că nu și ultima. Să auzim numai de bine!


Ne apropiem de gară
Surse:
[1] Recensământ România 2011
[2] Kia.Hu - Könyvtár
[3] Arcanum Kézikönyvtár - Historical and administrative dictionary of localities from Transilvania and Banat, Crişana, Maramureş Counties
[4] Doru Sinaci, Rodica Colta - Monografie Secusigiu, p.139
[5] Ibidem p.182-183
[6] Ibidem p.332-333
[7] Ibidem p.331
[8] Ibidem p.326-327
[9] Ibidem p.328-329



Vărădia de Mureș, Județul Arad

Vărădia de Mureș este o comună în județul Arad situată la aproximativ 81 de km de Arad, municipiul de reședință al județului. Accesul se...