Se afișează postările cu eticheta comuna periam. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta comuna periam. Afișați toate postările

2017-05-14

Periam, Județul Timiș


Periam este o comună în județul Timiș situată la aproximativ 55 de km de Timișoara, municipiul de reședință al județului. Accesul se poate face prin DJ682 atât din direcția Sânpetru Mare cât și dinspre Satu Mare dar și prin DJ692 atât dinspre Pesac cât și dinspre Variaș. Are stație de tren proprie, fiind un important nod feroviar, prin acesta trecând trenuri atât dinspre Timișoara cât și dinspre Arad.

Periam
este localitatea de reședința a comunei cu același nume, aceasta neavând alte sate în componență. Populația comunei Periam este de 4505 de locuitori, conform datelor recensământului din anul 2011. [1]

Populația istorică a comunei Periam (fără localitățile aparținătoare, deoarece începând cu anul 1968 și până în anul 2007 localitatea Pesac, actualmente comună, aparținea de Periam) este după cum urmează: 
În anul 1956 avea 5267 de locuitori
În anul 1966 avea 5513 locuitori, în creștere cu 246 de locuitori
În anul 1977 avea 5500 de locuitori, în scădere cu 13 locuitori
În anul 1992 avea 4589 de locuitori, în scădere cu 911
locuitori
În anul 2002 avea 4464 de locuitori, în scădere cu 125 de locuitori
În anul 2011 avea 4505 locuitori, în creștere cu 41 de locuitori
[2]

Prima atestare documentară a localității datează din anul 1332 când este menționată cu denumirea de "Priamus". De-a lungul timpului aceasta este menționată sub diverse forme: Priamus (1335), Pereamus (1347), Perjémes (1391), Peryemes (1464), Peryemos (1474), Peryemes (1480), etc. [3] În timpul răscoalei lui Gheorghe Doja așezarea este distrusă. Mai târziu Banatul este cucerit de către turci devenind astfel sangeac turcesc. În această perioadă așezarea se depopulează foarte mult, ajungându-se astfel ca în 1657 aceasta să mai numere doar șapte case. [4]

În anul 1717 austriecii cuceresc Banatul astfel că are loc un intens program de colonizare a acestuia, sub administrația condusă de contele Mercy. În 1723 sosește la Periam primul val de coloniști germani (șvabi) iar mai târziu în anul 1749 sosește un al doilea val format din 200 de coloniști. Localitatea devine complet germană, românii și sârbii fiind forțați să plece. Au mai avut loc colonizări între 1756-1762 dar și între 1764-1765. Tot în această perioadă, mai exact în 1761 are loc mutarea vetrei satului pe vatra actuală, lucru datorat inundațiilor puternice ale râului Mureș. Apare mai târziu și o altă așezare cunoscută sub numele de Haulikfalva, care se va contopi mai târziu cu Periamul. [4]

Periamul este menționat pe Harta Iozefină cu denumirea de Periamosch, situat fiind pe vatra actuală dar de dimensiuni mai reduse.



Periam pe Harta Iozefină (1769-1772)
Pe Harta Franciscană (1819-1869) apare menționată cu denumirea de Perjamos în apropierea acesteia fiind menționată o altă așezare și anume Haulikfalva.  


Periam pe Harta Franciscană (1819-1869)
Sunt menționate două așezări și anume Periam și Haulikfalva
Pe cea de-a treia ridicare topografică (scara de 1:75000) apare menționată ca și "Perjámos" iar pe cea de-a doua variantă a hărții realizată în aceeași perioadă dar la scara de 1:25000 apare cu denumirea de "Perjámos". 


Periam, pe cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887)
În stânga este harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta la 1:25000
Sursa - Mapire.eu  
Este menționată pe hărțile din 1910 și 1914 dar și pe cea din 1941. 


Harta localității Periam din anul 1941
Sursa - Mapire.eu 
Mai jos se află harta actuală a comunei.

Harta comunei Periam
Sursa - Google Maps
În cele ce urmează vom prezenta călătoria noastră prin Periam

Gara Periam
Ne continuăm călătoria noastră prin județul Timiș prin vizitarea unei alte localități și anume Periam. Ne începem călătoria, la fel ca dățile trecute, de la gară, în spatele acesteia aflându-se o stradă pe care ne vom îndrepta în cele ce urmează.    

Calea Timișoarei
De aici ne vom îndrepta spre strada Salciei care ne va duce pe strada Viorelelor aici aflându-se de altfel și parcul central. În imediata apropiere a parcului, se află și un monument dedicat eroilor sovietici necunoscuți căzuți pentru eliberarea comunei. În spatele monumentului se poate observa și o biserică, despre vom vorbi puțin mai încolo.


Vedere asupra monumentului
Intrăm în cele din urmă și în parc, însă pentru scurt timp. Ne vom reîntoarce în acesta puțin mai târziu. 


Parcul central - vedere asupra bisericii
În rândurile trecute menționam existența unei biserici situate în imediata apropiere a monumentului menționat anterior. Aceasta este Biserica-Romano Catolică Haulik, biserică despre care vom scrie în următoarele rânduri.


Biserica Romano-Catolică Haulik - vedere frontală
Biserica Romano-Catolică Haulik actualmente în administrarea Bisericii greco-catolice a fost ridicată în perioada 1847-1856, aflându-se în zona de sud a localității, în partea cunoscută în trecut sub numele de Haulikfalva. Numele de Haulik provine de la Georg Haulik de Varallya, episcop de Zagreb și care era cardinal al bisericii catolice, acesta participând și la sfințirea acesteia din 1856. Se spune că frescele din biserică ar fi fost pictate având ca modele personalitățile din acea vreme ale comunei. Biserica are o lungime de 38 de metri și lățimea de 39 de metri, având în locul acoperișului o cupolă, fiind a doua ca mărime după Ateneul Român din București. Se spune că arhitectul bisericii s-ar fi sinucis în ziua în care s-a sfințit lăcașul de cult [5] 

Vedere asupra turnului 
Deasupra intrării apare și o inscripție în latină "SUB TUUM PRAESIDIUM CONFUGIMUS SANCTA DEI GENITRIX" care s-ar traduce în "Sub ocrotirea Ta, alergăm cu toţii, Sfântă Născătoare de Dumnezeu”. Tot aici se află și ochiul deschis care veghează, simbol ale lui Dumnezeu care vede tot și cunoaște tot. [5]

Vedere din spate asupra cupolei
Că tot vorbeam despre o biserică, puțin mai departe de aceasta se afla o alta și anume Biserica Ortodoxă.

În contextul unirii Banatului cu România în anul 1918, se începe construcția acestei biserici, mai ales că din cei aproximativ 5000 de locuitori pe care îi avea Periamul, aproximativ 450 erau ortodocși. Localitatea cu o populație majoritar germană, aceasta și-a pierdut acest statut odată cu emigrarea masivă a etnicilor germani, astfel că cea românească a început să devină cu timpul, majoritară. Astfel că în anul 1926 se începe construcția bisericii, terminată fiind în anul următor. [6]


Biserica Ortodoxă - vedere frontală
Trecem și prin micul parc situat în imediata apropiere a bisericii și ajungem în drept cu postul de poliție și cu primăria, cea din urmă putând fi vizualizată mai jos.

Primăria comunei Periam
Trecem de cele două clădiri și ajungem pe strada Mureșului. După o scurtă perioadă de mers o vom lua în partea stângă pe strada Stejarului. Aici descoperim și Biserica Baptistă.  

Biserica Baptistă
Ne continuăm călătoria pe strada Stejarului.

Strada Stejarului
Ajungem în cele din urmă la o intersecție. O vom lua din nou în partea stângă, pe "Calea Aradului", unde putem observa o frumoasă biserică, monument istoric, fiind o biserică romano-catolică. 

Biserica Romano-Catolică - vedere frontală
Prima biserică (din lemn) a fost construită în anul 1743 dar odată cu mutarea așezării din cauza deselor inundații, aceasta a devenit o ruină. Astfel în 1772 se construiește actuala biserică  care este patronată de Sf. Ioan Nepomuk. în 1938 are loc restaurarea acesteia, iar în 2005 este renovată. După cum spuneam și anterior aceasta este declarată monument istoric și are codul TM-II-m-B-06272. [7]

Vedere asupra turnului
Lăsăm în urmă această biserică și ne continuăm drumul pe "Calea Aradului"...

"Calea Aradului" împreună cu biserica catolică
... însă nu pentru mult timp. Din nou, pe partea stângă, ni se ivește o altă stradă, cunoscută sub numele de strada Magnoliei. La intrarea pe aceasta se află Liceul Teoretic din Periam.
 
Liceul Teoretic din Periam
Călătoria noastră continuă pe această stradă. După o perioadă de mers ajungem în cele din urmă în apropierea parcului central, pe strada Mureșului.

Strada Mureșului - vedere asupra parcului
Ne îndreptăm spre parc, cu scopul de a intra în acesta... pentru a doua oară, prima dată fiind doar "în trecere".  


La intrare în parc  
Iată-ne ajunși în parc, pentru a doua oară. Dat fiind faptul că era o zi de Duminică, parcul era plin de oameni. 


Prin parcul de la Periam 
Și pentru că există timp suficient, mai cugetăm puțin prin parc.


Tot aici
În cele din urmă părăsim și parcul din Periam. Este timpul să ne reîntoarcem la gară, însă spre deosebire de data trecută o vom lua pe altă stradă, cunoscută sub numele de strada Gării. De pe aceasta se deschide o frumoasă priveliște a bisericii catolice Haulik.


Strada Gării, vedere asupra Bisericii Haulik
Ajungem în cele din urmă și la gară. Cu toate că în parc era plin de oameni, nu același lucru este valabil și aici. Însă acest lucru se va schimba odată cu trecerea timpului, gara devenind destul de aglomerată. Aici se întâlnesc numeroase trenuri, atât dinspre Nerău și Sânnicolau Mare cât și dinspre Arad și Timișoara.


Gara din Periam 
Tot pe aici trece și trenul spre Arad, cel cu care ne vom îndrepta spre casă. Încă un loc nou vizitat, încă o altă călătorie reușită. Acestea fiind spuse, este timpul să încheiem această călătorie cu speranța că ne vom reîntâlni cu bine în următoarea călătorie. Să auzim de bine!
  

Satu Mare, Județul Arad

Satu Mare este un sat în județul Arad situat la aproximativ 38 de km de Arad, municipiul de reședință al județului. Acesta aparține de co...