Se afișează postările cu eticheta judetul arad. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta judetul arad. Afișați toate postările

2019-03-27

Petriș, Județul Arad


Petriș este o comună în județul Arad situată la aproximativ 106 km de Arad, municipiul de reședință al județului. Accesul se poate face prin DN7 iar mai apoi prin DJ707 dar și dinspre Roșia Nouă, tot prin DJ707 însă situația drumului în acea zonă nu îmi este cunoscută. Are stație de tren proprie, situată la o distanță de aproximativ 3 km, sub denumirea de Petriș pe Mureș.     

Petriș
este localitatea de reședința a comunei cu același nume, aceasta având în componență următoarele sate: Corbești, Ilteu, Obârșia, Roșia Nouă și Seliște. Populația totală a localității Petriș este de 513 locuitori, conform recensământului din anul 2011. Împreună cu satele aparținătoare are o populație de 1525 locuitori. [1]

Populația istorică a comunei Petriș (fără localitățile aparținătoare) este după cum urmează: 
În anul 1956 avea 929 de locuitori
În anul 1966 avea 873 de locuitori, în scădere cu 56 de locuitori
În anul 1977 avea 655 de locuitori, în scădere cu 218 locuitori
În anul 1992 avea 702 locuitori, în creștere cu 47 de
locuitori
În anul 2002 avea 634 de locuitori, în scădere cu 68 de locuitori
În anul 2011 avea 513 locuitori, în scădere cu 121 de locuitori
[2]

Conform documentelor se consideră anul înființării acestei așezări ar fi 1337. Deja în anul 1384 erau menționate 23 de gospodării. În anul 1552 Petrișul se afla sub stăpânire otomană. Mai târziu, în anul 1715, aflăm că aici existau deja un număr de aproximativ 60 de gospodării, număr care scade semnificativ, deoarece în anul 1720 mai sunt menționate doar 19. Tot în 1720 are loc construcția castelului sub formă de cetate. Castelul este reconstruit după anul 1784. După acel an are loc și sistematizarea satului, casele fiind amplasate în jurul castelului. În 1850 existau 535 de locuitori. [3]

În privința descoperim următoarele aspecte: pe Harta Iozefină din anii 1782-1785 localitatea apare sub denumirea de Petris. Se poate observa că vatra așezării era diferită față de cea din prezent.

Petriș pe Harta Iozefină (1782-1785)
Sursa - Mapire.eu
Pe Harta Franciscană așezarea apare cu denumirea și cu vatra actuală, fiind deja sistematizat.

Petriș pe Harta Franciscană (1869-1887)
Sursa - Mapire.eu
Pe hărțile realizate între anii 1869-1887 așezarea apare neschimbată. De remarcat este faptul că numele localității nu a suferit modificări de-a lungul timpului, așa cum se întâmplă în cazul altor localități.

Petriș pe cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887)
În stânga este harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta la 1:25000
Sursa - Mapire.eu
 
Așezarea meționată pe hărțile din 1910 și 1914 dar nu și pe cea din 1941. Mai jos se află harta actuală a localității.


Harta actuală a localității
Sursa - Google Maps

În cele ce urmează vom prezenta călătoria noastră prin Petriș.

Drumul de la gară
Pornim de la gară pentru a ajunge pe Drumul Național 7, însă nu ne vom deplasa pe aceasta, deoarece un alt drum pornește din DN7 și duce spre Petriș.

DN7, direcția Ilteu
Intrăm în cele ce urmează pe Drumul Județean 707 (DJ707). De aici și până la intrarea în localitate mai avem de parcurs o distanță de aproximativ trei kilometri. Din fericire, avem timp suficient. 



DJ707, direcția Petriș
După aproximativ un kilometru și jumătate de mers, zărim în depărtare și satul. Ne apropiem încet, dar sigur, de intrare.


Petriș, vedere de pe DJ707
Tot de aici se poate observa, în partea stângă a drumului, biserica din satul Seliște, situat nu departe de Petriș. Acesta nu va inclus în călătoria noastră.


Vedere asupra bisericii ortodoxe din Seliște
Ajungem în cele din urmă la intrarea în localitate.


Intrarea în Petriș
Intrăm astfel în sat și ne continuăm călătoria.


Vedere stradală
Din depărtare am putut observa deja biserica din sat, dar momentan nu am ajuns încă în apropierea acesteia...


Vedere stradală (2)
... pentru că descoperim înainte clădirea școlii generale.


Școala Generală Sabin Drăgoi 
Ne apropiem în cele din urmă de biserică, fiind vorba despre Biserica Ortodoxă, despre care vom scrie în următoarele rânduri.



În anul 1755 aflăm despre existența unei biserici de lemn, care avea hramul Bunavestire. Din cauza faptului că aceasta ajunsese într-o stare avansată de degradare, se construiește în anul 1763 o altă biserică, tot de lemn, dar care avea hramul Sf. Mc. Gheorghe. Aceasta a dăinuit până în anul 1883 când este înlocuită cu actuala biserică, aceasta purtând hramul cele vechi. [4]


Biserica Ortodoxă
Nu departe de biserică descoperim o altă clădire aparținătoare școlii, aceasta fiind Școala Gimnazială (Corp. B).


Școala Gimnazială (Corp. B)
Revenim la drumurile noastre și ne apropiem de centrul localității. 

Vedere stradală (3)
Descoperim în partea dreaptă a drumului un mic parc, iar puțin mai departe se află și o biserică, aceasta fiind Biserica Baptistă. Actuala biserică a fost construită în anul 2005, în locul unei alteia mai vechi datată din anul 1909. [5]


Biserica Baptistă
De cealaltă parte a drumului descoperim și clădirea primăriei, construită în anul  1902. [6]


Primăria comunei Petriș
În apropierea primăriei se află și câteva magazine împreună cu un dispensar medical. Înaintăm pe același drum și deja putem observa în fața noastră o clădire mai aparte, fiind vorba despre un castel. Din păcate nu am putut intra, acesta fiind închis, astfel că va trebui să ne mulțumim cu privitul din afara acestuia. Mai jos aveți câteva date istorice despre acesta.


Vedere asupra castelului
Castelul a fost construit inițial în anul 1720 sub formă de cetate. După înăbușirea răscoalei din anul 1784, contele Salbeck ia decizia sistematizării satului, astfel că toate casele sunt mutate pe vatra nouă a satului (actuala), fiind situate în jurul castelului. Are loc și reconstrucția castelului, astfel că în anul 1811 se finalizează lucrările de construcție ale acestuia. Aspectul este diferit față de cel vechi, acesta fiind construit în stil neoclasic. În jurul castelului se află și un parc care are 18,8 ha. [7]


Incinta castelului

Revenim pe DJ707 și mergem mai departe. Drumul merge spre Corbești dar nu ne vom deplasa până acolo. Ajungem în cele din urmă în apropierea unei văii. Hărțile vechi o menționau cu denumirea de Valea Petrișului, deși alte surse spun că aceasta ar fi Valea Roșiei. Dacă are cineva o informație mai exactă cu privire la numele acestei văi, este rugat să mă contacteze.


Vedere asupra văii
Deoarece am vizitat cam tot ce am avut de vizitat, este timpul să ne reîntoarcem în locul de unde am  început, adică la gară. Trecem din nou pe același drum, revedem din nou aceleași locuri...


Vedere asupra satului... la ieșirea din localitate
Străbatem din nou același drum lung și ajungem în cele din urmă la gară, unde vom aștepta, bineînțeles, trenul.


Gara Petriș pe Mureș
Sosește în cele din urmă și trenul, astfel că ne pregătim pentru încheierea călătoriei noastre prin Petriș, cu toate că mai avem un drum de aproximativ 100 de km până vom ajunge la Arad. Dar până la următoarea noastră călătorie să auzim numai de bine.

Înainte de sosirea trenului
Surse:
[1] Recensământ România 2011
[2] Kia.Hu - Könyvtár 
[3] Emil Murgu - Comuna Petriș, Trecut și Prezent: Contribuție Monografică, pag. 17-19
[4] Pavel Vesa - Episcopia Aradului: istorie, cultură, mentalități (1706-1918), pag. 650
[5] Emil Murgu - Comuna Petriș, Trecut și Prezent: Contribuție Monografică, pag. 86
[6] Ibidem, pag. 20
[7] Ibibem, pag. 18-19

2019-03-23

Aciuța, Județul Arad


Aciuța este un sat în județul Arad situat la aproximativ 120 de km de Arad, municipiul de reședință al județului. Acesta aparține de comuna Pleșcuța fiind situat la o distanță de aproximativ 3km de aceasta. Accesul se poate face prin DC51 care pornește din DN79A, din direcția Pleșcuța și tot prin DC51 dinspre Tălagiu. Are stație de tren proprie, situată la aproximativ 1km. Populația localității Aciuța este de 215 de locuitori, conform datelor recensământului din 2011 [1]

Populația istorică a localității Aciuța este după cum urmează: 
În anul 1956 avea 458 de locuitori
În anul 1966 avea 425 de locuitori, în scădere cu 33 de locuitori
În anul 1977 avea 355 de locuitori, în scădere cu 70 de locuitori
În anul 1992 avea 295 de locuitori, în scădere cu 60 de
locuitori
În anul 2002 avea 255 de locuitori, în scădere cu 40 de locuitori
În anul 2011 avea 215 de locuitori, în scădere cu 40 de locuitori
[2]

Prima atestare documentară a localității datează din anul 1439 sub denumirea de Acsovicza, el aparținând domeniului cetății Șiriei. În 1477 acesta intră în componența domeniului Banffy. Numele de Aciuța provine de la Aciua Mică.  De-a lungul vremii localitatea apare menționată sub diverse forme și anume: Aczwcza (1477), Acsucza (1715), Acsuza (1760-1762), Afzutza (1800); Acsucza (1808), Alzutza (1817) etc. [3][4] Pe hărțile austriece localitate apare sub diverse denumiri și anume: pe Harta Iozefină este menționată cu denumirea de Atsutza. La acea dată localitatea nu era încă sistematizată.   

Aciuța pe Harta Iozefină (1769-1773)
Sursa - Mapire.eu 
Pe Harta Franciscană (1819-1869) așezarea apare menționată cu denumirea de Aciutza și era deja sistematizată. Vezi diferențele între cele două hărți.


Aciuța pe Harta Franciscană (1819-1869)
Sursa - Mapire.eu
Pe hărțile realizate între ani 1869-1887 așezarea apare menționată cu aceeași denumire și anume Acsuca.

Aciuța pe cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887)
În stânga este harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta la 1:25000
Sursa - Mapire.eu
 
Apare menționată pe hărțile din 1910 și 1914 dar nu și pe cea din 1941. Mai jos se află harta actuală a localității.

Harta actuală a localității
Sursa - Google Maps

În cele ce urmează vom prezenta călătoria noastră prin Aciuța.

Aciuța, văzută din apropierea gării
La fel ca și în dățile trecute, ne vom începe călătoria de la gară. Pentru a ajunge mai repede în sat, o vom lua pe o scurtătură, astfel că pentru o vreme, ne vom afla în imediata apropiere a liniei. În cele din urmă ajungem pe Drumul Comunal 51 (DC51) urmând a ne îndepărta de linie tot mai mult. Odată ajunși pe DC51 vom avea o vedere mult mai bună asupra dealului din apropiere, la poalele acestuia fiind amplasat și satul. Tot aici există și o carieră de piatră, locul unde se afla aceasta fiind de altfel vizibil de la distanță.


Dealul de la Aciuța (pe hărțile austriece apare cu numele Balint) 
Ne aflăm iată pe DC51, drum care ne va duce în cele din urmă în sat.


La intrare în Aciuța
Intrăm în cele din urmă în sat. 


DC51, direcția Tălagiu
Din depărtare, se poate zări, pe lângă biserică și o altă clădire, acesta fiind un vechi conac construit după anul 1784. Înaintea lui a fost un altul, distrus în timpul răscoalei de după 1784. Aici se află în prezent școala generală. [5]


Vedere asupra fostului conac  

Revenim la drumurile noastre și descoperim că drumul pe care ne aflăm începe să urce. 


Vedere stradală
După un timp, putem observa cum drumul o ia în partea dreaptă, lucru pe care îl vom face și noi în cele ce urmează.

Încă mai urcăm...
La fel ca înainte, străbatem strada cu scopul de-a ajunge în punctul dorit...

Vedere stradală (2)
... punct în care vom ajunge în cele ce urmează, fiind vorba despre Biserica Ortodoxă. Amplasată fiind mai sus față de sat, aceasta poate fi observată de la mare distanță. Cât despre istoricul bisericii aflăm următoarele: în sec. al XVIII-lea, pe vatra veche a satului exista o biserică cu hramul Sf. Arhangheli. Aceasta era construită din lemn, fiind situată în imediata apropiere a malului drept al Crișului Alb. După sistematizarea satului și din cauza deselor inundații, biserica veche este abandonată și se construiește o alta nouă în anul 1814, având hramul cele vechi. 

Biserica Ortodoxă
Odată vizitată biserică, vom merge mai departe pe același drum. Acest drum duce până în localitatea vecină, Tălagiu, însă nu ne vom deplasa până acolo deoarece vom vizita această localitate într-o altă călătorie.

Vedere stradală (3)
Drumul începe din nou să coboare. Odată trecuți de Biserica Baptistă începem să urcăm din nou, astfel că dacă privim în urmă, ni se deschide o frumoasă priveliște a străzii, cu biserica în depărtare.

Vedere stradală, în direcția bisericii.

Deoarece ne apropiem de ieșirea din sat, este timpul să ne reîntoarcem în locul în care ne-am aflat inițial și anume la gară. Până atunci, mai trecem încă odată prin sat.

Vedere stradală, direcția Pleșcuța
Ajungem în cele din urmă în apropierea gării. De acolo aruncăm o ultimă privire asupra satului. Se poate observa cum biserica și fostul conac sunt printre cele mai vizibile clădiri din localitate.

Vedere spre Aciuța
Trenul nu era încă sosit, astfel că îl așteptăm în continuare în gara care acum a devenit o ruină.

Gara din Aciuța
Trenul sosește în cele din urmă astfel că ne vom încheia călătoria prin Aciuța... așa cum vom încheia și această postare cu o ultimă imagine realizată tot în apropierea gării.  

La gară
Surse:
[1] Recensământ România 2011
[2] Kia.Hu - Könyvtár 
[3] Arcanum Kézikönyvtár - Historical and administrative dictionary of localities from Transilvania and Banat, Crişana, Maramureş Counties / Aciuța
[4] Traian Mager - Ținutul Hălmagiului, Istoricul localităților. Toponimia si onomastica in serviciul istoriei.
[5] Virtual Arad County - Aciuța
[6] Pavel Vesa - Episcopia Aradului: istorie, cultură, mentalități (1706-1918), pag.562


2019-02-23

Schitul Tămand, Județul Arad


Schitul Tămand este situat la aproximativ 6km de orașul Ineu, accesul făcându-se prin Drumul Național 79A (DN79A), direcția Bocsig, de unde pornește un alt drum care duce la mănăstire, sau cu ajutorul trenului, aici existând și stație de tren. Gara este însă situată foarte aproape de mănăstire, nefiind necesară parcurgerea unei distanțe foarte mari pentru a ajunge la aceasta. 

Prima mențiune a numelui de Tămand poate fi datată undeva prin sec. al XIX-lea, deși există posibilitatea ca această așezare să fi existat mai înainte. Cu toate acestea Harta Iozefină realizată în sec. XVIII nu menționează nimic cu privire la existența unei astfel de așezări.  

Tămandul nu apare menționat pe Harta Iozefină dintre anii 1782-1785
Sursa - Mapire.eu 
În sec. XIX aflăm despre Moșia întinsă a Tămandului, care a fost cumpărată în anul 1821 de către groful Laszlo Ferenc și care cuprindea localitățile Bocsig, Chiș Tămand, Ercătău și Contratău. Harta Franciscană confirmă de altfel și existența unui domeniu fiind menționat cu denumirea de Puszta Tamand. În 1858 este menționată din nou la fel și în 1882. [1][2]

Pusta Tămand, pe Harta Iozefină (1819-1869)
Sursa - Mapire.eu
Cea de-a treia ridicare topografică menționează domeniul Tămandului cu aceleași denumiri ca și hărțile de mai sus. Apare menționat și pe harta din 1914 dar nu și pe cele din 1910 și 1941.   


Tămand, pe cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887)
În stânga este harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta la 1:25000
Sursa - Mapire.eu
 
Mai jos se află harta actuală a Tămandului.


Harta actuală
Sursa - Google Maps

Pentru călătoria noastră vom alege varianta cea mai accesibilă și anume trenul. De aceea călătoria noastră va începe, la fel ca și multe altele, de la gară. De aici și până la intrarea în mănăstire avem foarte puțin de mers, existând astfel și un drum care duce până la aceasta.    

Întrarea în încinta mănăstirii
Odată intrați în incinta acesteia, descoperim în partea dreaptă un alt drum care duce spre mănăstire, acesta trecând prima dată pe lângă chiliile situate în imediata apropiere.

Vedere asupra chiliilor
Ne apropiem în cele din urmă de acestea, astfel că ne aflăm situați între mănăstire, în partea stângă și chiliile acesteia, situate în partea dreaptă.   

Chiliile

Ne continuăm drumul pe lângă chilii și ne întoarcem privirea spre mănăstirea situată aici. Biserica fost ridicată în anul 2003, la acea vreme funcționând aici un spital social de bătrâni. După desfințarea acestuia, în anul 2009 s-a înființat și schitul actual. Biserica este construită din lemn, fiind ridicată în stilul maramureșean. [3]

Vedere asupra bisericii
Urmăm același drum, lăsând astfel chiliile în urmă. De aici avem o cu totul altă perspectivă asupra bisericii, după cum poate fi observat și mai jos.

Biserica împreună cu Munții Codru-Moma pe fundal

Ne reîntoarcem în apropierea chiliilor și ne îndreptăm spre biserică. Ne oprim astfel în fața acesteia și o admirăm mai atent, din "cap până în picioare".


Biserica de lemn - vedere frontală
Ne schimbăm perspectiva și mergem în partea dreaptă a acesteia pentru a o observa mai în detaliu. După aceea ne așezăm pentru câteva momente pe una dintre băncile situate în apropiere.


O altă perspectivă
Timpul însă trece destul de repede astfel că vine și momentul plecării noastre. Bineînțeles, ne reîntoarcem pe același drum pe care am venit.

Spre gară
Ne apropiem din nou de intrarea în incinta mănăstirii, în cazul nostru devenită ieșire, pentru a ne îndrepta spre gara din apropiere.


Aproape de intrare... sau ieșire în cazul nostru
Ajungem în cele din urmă la gară și așteptăm care nu era încă sosit. Nu trece însă mult timp până la sosirea acestuia. Încă o călătorie încheiată, de data aceasta puțin mai diferită, deoarece nu am vorbit despre o localitate anume așa cum am făcut în postările trecute. Să sperăm că vor mai exista și astfel de postări în viitor... însă până atunci să auzim numai de bine.


În așteptarea trenului
Surse:
[1] Aurel Dragoș - "Istoricul Canalului Morilor Palatinul József al Crişului Alb din Comitatul Arad" pag. 49 
[2] Arcanum Kézikönyvtár - Historical and administrative dictionary of localities from Transilvania and Banat, Crişana, Maramureş Counties
[3] Episcopia Aradului - Schitul Tămand

Stamora Germană, Județul Timiș

Stamora Germană este un sat în județul Timiș situat la aproximativ 56 de km de Timișoara, municipiul de reședință al județului. Acesta ap...