Se afișează postările cu eticheta nadlac. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nadlac. Afișați toate postările

2017-03-31

Nădlac, Județul Arad

Harta orașului Nădlac - Sursa: Google Maps

Nădlac este un oraș în județul Arad situat la aproximativ 52 de km de Arad, municipiul de reședință al județului. Accesul se poate face prin DN7, dinspre Pecica, DJ709G dinspre Peregu Mare sau DJ7G care pornește din A1. Are stație de tren proprie. Este situat pe granița României, fiind un important punct de trecere vamal spre și dinspre Ungaria. Populația orașului Nădlac este de 7398 de locuitori, conform datelor recensământului din 2011. [1]

Populația istorică a orașului Nădlac este după cum urmează: 
În anul 1956 avea 8880 de locuitori
În anul 1966 avea 8304 locuitori, în scădere cu 576 de locuitori
În anul 1977 avea 8405 locuitori, în creștere cu 101 locuitori
În anul 1992 avea 8458 de locuitori, în creștere cu 53 de
locuitori
În anul 2002 avea 8144 de locuitori, în scădere cu 314 locuitori
În anul 2011 avea 7398 de locuitori, în scădere cu 746 de locuitori
[2]

În anul 1192 funcționa la Nădlac o cetate care a fost distrusă în anul 1241 de către tătari. [3] În anul 1313 Nădlacul apare menționat pentru prima dată cu denumirea de "Noglok". [4] Între 1446-1451 s-a aflat în posesia lui Iancu de Hunedoara. [3] În jurul anului 1464 (alte surse, 1474) regele Matei Corvin oferă moșia Nădlacului nobilului sârb Dimitar Iakšič, cel din urmă construind aici un castel cu turnuri de apărare și șanțuri. În 1514 Nădlacul este atacat de răsculații lui Gheorghe Doja care înving oștile nobilimii, incendiind astfel și fortificația. [3][5]

În 1552 Nădlacul ajunge sub ocupație turcească și este complet pustiit de către aceștia. [6] După repopularea zonei, are loc un atac tătar în 1597 zona Nădlacului fiind din nou pustiită și ocupată de turci la 1598. În 1699 în urma păcii de la Karlowitz, Nădlacul a intrat sub stăpânire habsburgică. După 1699 zona văii Mureșului este transformată în regiune de graniță, fiind formată din grăniceri sârbi, acest lucru durând până în următorul secol, mai exact până în 1741 când, în urma Tratatului de la Belgrad, regiunea de graniță a fost desfințată. Acest lucru s-a datorat modificării graniței cu Imperiul Otoman, graniță ce se oprea la râul Sava și Dunăre. [7][8] Odată cu instalarea la Nădlac a punctului de graniţă, vechea cetate a lui Iakšič a fost demolată. În 1752 devine oraș. [6] Pe harta iozefină (1763-1787) se menționează și această zonă, Nădlacul fiind de dimensiuni mult mai reduse decât cel din prezent.

Nădlac pe Harta Iozefină (1763-1787)
Sursa - Mapire.eu
În anul 1802-1803 sunt colonizați la Nădlac slovaci, circa două sute de familii, proveniți din Ungaria dar și din Slovacia Centrală, având astfel loc o explozie demografică. [7] În 1820 este ridicată la rangul de comună urbană, existând mai multe bresle de meseriași. [3][7] Pe Harta Franciscană (1819-1869) Nădlacul apare cu vatra actuală și de dimensiuni mult mai mari față de cel menționat pe prima ridicare topografică.

Nădlac pe Harta Franciscană (1819-1869)
Sursa - Mapire.eu
Pe cea de-a treia ridicare topografică (scara de 1:75000) apare menționat cu aceeași denumire la fel ca și pe cea de-a doua variantă a hărții realizată în aceeași perioadă dar la scara de 1:25000. 

Nădlac pe cea de-a treia ridicare topografică
În stânga se află harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta cea de 1:25000
Sursa - Mapire.eu
Sau mai realizat hărți administrative în anii 1910 și 1914 pe acestea având aceeași denumire. În anul 1941 se realizează o altă hartă care cuprindea teritoriile ocupate temporar de armata maghiară. Interesant este faptul că în aceasta sunt incluse și alte teritorii românești, inclusiv Nădlacul.  

Harta orașului Nădlac din anul 1941
Sursa - Mapire.eu 
În anul 1968 Nădlacul redevine oraș. [9] În cele ce urmează vom prezenta călătoria noastră prin Nădlac
      
DN7, direcția Nădlac
Ne începem călătoria de pe DN7, mai exact de la gara din Nădlac. Deoarece este situată în afara orașului, durata călătoriei va fi puțin mai lungă. Cu toate acestea însă, sper ca intervalul de aproximativ două ore să fie de ajuns pentru realizarea călătoriei. Am plecat din Arad la ora 14:18 cu trenul R14299 și am sosit în Nădlac la ora 15:41. Întoarcerea este planificată pentru ora 17:48 cu trenul R14306. După cum spuneam și anterior, ne aflăm pe DN7, drum care ne va duce până la intrarea în oraș.      

La intrarea în Nădlac
Deși drumul pe care ne aflăm acum duce într-o anumită zonă a orașului pe care urmează să o vizităm, vom devia puțin de la acest traseu și ne vom "aventura" pe o altă stradă.

Vedere stradală
Strada pe care ne vom "aventura" este strada Ioan Slavici. Motivul este unul simplu și îl voi prezenta în cele ce urmează.   


Strada Ioan Slavici, vedere spre DN7
Motivul pentru care am ales această stradă, este acela că aici se află trei biserici, ele fiind situate foarte aproape una de cealaltă. Le vom lua pe rând și vom vorbi despre prima care "ne-a ieșit în cale". 


Strada Ioan Slavici... din nou
Prima biserică pe lângă care vom trece este Biserica Greco-Catolică, construită în anul 1880. 


Biserica Greco-Catolică
În imediata apropiere a acesteia se află o altă biserică și anume cea ortodoxă, iar despre aceasta vom scrie în cele urmează.

Biserica Ortodoxă
După cum spuneam și la începutul acestei postări, după donarea domeniului Nădlac de către Matia Corvin familiei de nobili sârbi Jakšić, aceștia și-au construit aici o fortificație. Pe lângă aceasta, s-a construit și o biserică ortodoxă, cunoscută fiind sub numele de Biserica din Dolmă. [5][8]

De-a lungul străzii
Cu timpul Biserica din Dolmă a început să se degradeze astfel că după 1699 se ia hotărârea construirii uneia noi, folosindu-se material din vechea cetate a lui Jakšić care era distrusă. Aceasta a fost cunoscută sub denumirea de Biserica din Velj și a fost construită de către coloniștii sârbi, staționați în zona de graniță. Ea era situată în apropierea unui afluent al Mureșului, pârâul Velj, secat în prezent și care curgea în zona actualei străzi Mihail Kogâlniceanu. Avea hramul "Sfântul Nicolae" și era folosită atât de sârbi cât și de români. [6][8]         

Poarta de la intrarea în biserică  
Pe Harta Iozefină apare menționată o biserică, fiind situată foarte aproape de malul Mureșului, posibil să fie vorba despre aceeași biserică. De altfel, episcopul Sinesie Jivanovici menționează în anul 1755 o veche biserică cu hramul Sfântul Nicolae și care era în stare de ruină, cu siguranță fiind vorba despre Biserica din Velj. Din acest motiv, enoriașii iși construiau deja o alta nouă din lemn dar care la 1759 nu era terminată. Pe locul bisericii vechi s-a construit o alta nouă, piatra de temelie fiind pusă în anul 1822, iar construcția acesteia terminându-se în anul 1829. Hramul bisericii vechi a fost "transferat" cele noi, astfel că cea din prezent are hramul "Sfântul Nicolae"[8]     

Iconostasul
Aspectul bisericii a fost însă cu totul diferit față de cel de astăzi, ferestrele fiind puțin mai mici, iar turnul avea o altă înfățișare și era puțin mai înalt. Aspectul actual al acesteia datează de la sfârșitul sec. al XIX-lea. [11]


Interiorul bisericii
Picturile au fost realizate de către Ioan Zaicu. În privința turnului, acesta a fost modificat în 1882, având ca model turnul bisericii ortodoxe din Lipova. La 1883 se finalizează lucrările, ridicându-se astfel crucea pe turn. [11] Biserica este declarată monument istoric având codul AR-II-m-B-00634.01. Lângă biserică există o incintă cu gard de fier forjat care a înlocuit vechiul gard din pământ bătut, ridicat fiind în 1937. Este inclus în lista monumentelor istorice având codul AR-II-m-B-00634.02. [8] 

Turnul bisericii ortodoxe 
Ne încheiem astfel vizita noastră asupra bisericii ortodoxe pentru a ne îndrepta atenția asupra unei alte biserici și anume Biserica Ortodoxă Sârbească. Construcția acestei biserici a început în anul 1893 și s-a finalizat în anul 1909. [9]

Biserica Ortodoxă Sârbească
După ce am terminat de vizitat toate cele trei biserici o vom lua pe strada Vasile Lucaciu, de unde ne vom îndrepta pe strada George Enescu, ca mai apoi să ajungem pe strada 1 Decembrie. Pe această stradă se află și primăria orașului Nădlac.      

Primăria orașului Nădlac
Ne vom îndrepta în cele ce urmează pe strada Mihai Eminescu iar mai apoi vom ajunge pe strada Victoriei. Această stradă ne va duce până în apropierea pieței din Nădlac. Lângă piață însă se află o altă biserică și anume Biserica Luterană Slovacă, despre care vom scrie câteva cuvinte.   

Piața și Biserica Luterană
La începutul secolul al XIX-lea, mai exact între 1802-1803 sunt colonizați la Nădlac slovaci, sosiți de pe teritoriile Ungariei dar și din Slovacia Centrală, fiind de rit envaghelic. Aceștia au început să își construiască aici o biserică, piatra de temelie fiind așezată în anul 1812, construcția acesteia terminându-se în anul 1822. Astăzi se mai păstrează un vechi obicei slovac, conform căruia dacă un paznic aflat în turn observă vreun incendiu acesta arborează steagul negru în direcția respectivă iar dacă este noapte, un felinar. Acest lucru se realizează la fiecare sfert de oră. În jur de 3000 de evanghelici trăiesc în Nădlac. Biserica este declarată monument istoric și are codul AR-II-m-B-00635. [12][13]

Biserica Luterană Slovacă
Ne aflăm în acest moment în parcul central. Dar călătoria noastră nu se oprește aici, deoarece mai avem de vizitat încă o biserică. Tot în această zonă se găsește și Liceul slovac "Gregor Tajovsky".

Parcul Central și Biserica Luterană în fundal 

Foarte aproape de Parcul Central se află și Biserica Romano-Catolică, fiind cea despre care vorbeam anterior, construită în 1878, an inscripționat deasupra intrării. [14]

Biserica Romano-Catolică
Acestea fiind spuse, e timpul să ne îndreptăm spre gară. Avem un tren de prins și nu îl putem rata... însă de data aceasta ne vom reîntoarce pe o altă stradă.  

Strada Victoriei
Ajungem din nou pe DN7 și ne luăm adio de la oraș, după cum se poate vedea și în imaginea de mai jos.

La Revedere (Dovidenia)
În cele din urmă ajungem la gară, care la acea oră era cam pustie.

Gara din Nădlac
Se zărește în depărtare și trenul care se apropie încet, dar sigur. E timpul să ne îndreptăm spre casă. O călătorie reușită.

Sosirea trenului în stația Nădlac
Surse:
[1] Recensământ Romania 2011
[2] Kia.Hu - Könyvtár
[3] Wikipedia.org - Nădlac (Istorie)
[4] Arcanum Kézikönyvtár - Historical and administrative dictionary of localities from Transilvania and Banat, Crişana, Maramureş Counties
[5] Gabriela Adina Marco - Biserica Ortodoxă Română din Nădlac, p.107
[6] Gabriela Adina Marco - Biserica Ortodoxă Română din Nădlac, p.108
[7] Plan urbanistic general al orașului Nădlac, p.28
[8] Wikipedia.org - Biserica Sfântul Nicolae din Nădlac
[9] Plan urbanistic general al orașului Nădlac, p.29
[10] Parohii Greco Catolice - Parohia Greco-Catolică Nădlac
[11] Gabriela Adina Marco - Biserica Ortodoxă Română din Nădlac, p.110
[12] Wikipedia.org - Biserica evanghelică luterană slovacă din Nădlac
[13] Gabriela Adina Marco - Biserica Ortodoxă Română din Nădlac, p.109
[14] Biserici.org - Biserica Catolică Nădlac

Satu Mare, Județul Arad

Satu Mare este un sat în județul Arad situat la aproximativ 38 de km de Arad, municipiul de reședință al județului. Acesta aparține de co...