Se afișează postările cu eticheta satu mare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta satu mare. Afișați toate postările

2019-03-10

Satu Mare, Județul Satu Mare


Satu Mare este un municipiu în județul Satu Mare, fiind de asemenea reședința județului cu același nume. Accesul se poate face prin mai multe drumuri dintre care menționăm doar câteva: DN19F din direcția localității Apa, DN19 dinspre Botiz și Carei, DN19A dinspre Dorolț, etc. Are stație de tren proprie. În componența acestuia intră și localitatea Sătmărel. Populația municipiului Satu Mare, fără localitatea componentă este de 101029 de locuitori, conform datelor recensământului din 2011. Împreună cu localitatea componentă avea 102411 locuitori [1]

Populația istorică a municipiului Satu Mare, fără localitatea componentă, este după cum urmează: 
În anul 1956 avea 52096 de locuitori
În anul 1966 avea 68246 de locuitori, în creștere cu 16150 de locuitori
În anul 1977 avea 101860 de locuitori, în creștere cu 33614 locuitori
În anul 1992 avea 130584 de locuitori, în creștere cu 28724 de
locuitori
În anul 2002 avea 113697 de locuitori, în scădere cu 16887 de locuitori
În anul 2011 avea 101092 de locuitori, în scădere cu 12605 locuitori
[2]

Există dovezi cum că aceste ținuturi ar fi fost locuite în  epoca pietrei și a bronzului. Câteva informații despre această zonă le aflăm din cronica lui Anonymus, care menționează că aceste teritorii au făcut parte din voievodatul condus de Menumorut, iar una dintre cetățile de apărare ale acestuia s-ar fi aflat la Satu Mare, distrusă mai târziu. Prima cetate medievală a orașului a fost construită în timpul în timpul domniei lui Ștefan I al Ungariei (997-1038) dar a fost distrusă împreună cu orașele Sătmar și Mintiu în anul 1242, în timpul invaziei mongole. Cetatea și cele două orașe au fost reconstruite după aceea.

În evul mediu, se menționează pe teritoriul actualului oraș două așezări, Satu Mare și Mintiu, care erau despărțite de cursul râului Someș. De asemenea, Satu Mare este centrul comitatului cu același nume, aici funcționând un castru fortificat și anume cetatea Satu Mare. Orașul a avut parte de o serie de beneficii de-a lungul vremii, populația având posibilitatea să își aleagă propriul jude sau preot. În 1247 Sătmarul devine reședința regelui Ștefan al V-lea al Ungariei. Odată cu instalarea ocupației otomane, orașul împreună cu întregul teritoriu erau conduse de Principatul Transilvaniei, dar oficial nu aparțineau acestuia. Periodic, acesta a reîntrat în stăpânirea regilor Habsburgi ai Ungariei. După 1543, se fac modificări ale albiei Someșului, pentru apărarea cetății. Mai târziu, în 1562 cetatea este asediată de otomani, iar mai apoi de habsburgi. Austriecii reconstruiesc mai târziu cetatea.

În timpul răscoalei lui Rakoczi și a războaielor între cele două tabere pro și anti-habsburgice (curuții și lobonții), are loc distrugerea celor două așezări, în anul 1703. Tratatul de pace se încheie la 30 aprilie 1711 în Palatul Vécsey, azi Muzeul de Artă. În 1712 Sătmarul și Mintiul au fost unite din punct de vedere administrativ sub denumirea de Szatmár-Németi (Sătmar-Mintiu), noului oraș oferindu-i-se și statutul de oraș liber. Din cauza acestor privilegii Sătmarul devine un centru însemnat al breslelor meșteșugarești. Pe lângă aceasta, are de asemenea loc un proces de urbanizare a orașului, început în sec. al XVIII-lea și continuat în sec. al XIX-lea. Tot în sec. al XIX-lea are loc și construcția de căi ferate pe teritoriul Sătmarului, cum ar fi Satu Mare - Carei (1872), Satu Mare - Sighetu Marmației (1894), Satu Mare - Baia Mare plus alte linii de cale ferată.

După Primul Război Mondial are loc dezvoltarea diverselor întreprinderi, realizându-se investiții și în căile de comunicație, școli, spitale, construcții publice, etc. Odată cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial și în urma celui de-al doilea Arbitraj de la Viena, județul Satu Mare împreună cu județele nord-vestice și estice, intră în componența Regatului Ungariei. În urma bătăliei de la Carei din 1944, orașul revine în componența României. Odată cu instaurarea comunismului are loc și naționalizarea întreprinderilor, în anul 1948. Datorită industrializării forțate, numărul locuitorilor Sătmarului crește semnificativ, astfel că are loc și extinderea teritoriului orașului. Cu toate acestea, în prezent se poate observa un declin în privința numărului de locuitori. [3]  

Să trecem acum la hărți. Pe Harta Iozefină realizată între 1782 și 1785 așezarea apare cu denumirea de Száthmar Németi.


Satu Mare pe Harta Iozefină (1782-1785)
Sursa - Mapire.eu
Pe cea de-a doua ridicare topografică, orașul este menționat cu aceeași denumire.

Satu Mare pe Harta Franciscană (1819-1869)
Sursa - Mapire.eu
Cea de-a treia ridicare topografică menționează orașul cu aceleași denumiri ca și hărțile de mai sus.


Satu Mare pe cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887)
În stânga este harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta la 1:25000
Sursa - Mapire.eu
Orașul este menționat pe hărțile din 1910 și 1914 dar și pe cea din 1941.


Satu Mare pe harta din 1941
Sursa - Mapire.eu
Mai jos se află harta actuală a orașului. 

Harta actuală a orașului
Sursa - Google Maps


În cele ce urmează vom prezenta călătoria noastră prin Satu Mare.

Strada Griviței - vedere spre gară
Odată ieșiți de la gară, locul de unde ne vom începe călătoria, vom ajunge pe strada Griviței. Această stradă trece pe lângă un parc, pe care îl vom explora în următoarele rânduri. Dar înainte de-a ajunge în parc, vom trece pe Bulevardul Traian și acolo vom descoperi o biserică, aceasta fiind Biserica Romano-Catolică Sf. Iosif. Aceasta a fost construită în anul 1913, aici aflându-se și fostul orfelinat Irsik. [4]

Biserica Romano-Catolică Sf. Iosif
După cum menționam și anterior, în imediata apropiere a bisericii se află și un parc, cunoscut sub numele de Grădina Romei. Acestea fiind spuse, este timpul să intrăm în acest parc.

Parcul Grădina Romei
Tot aici se află expusă și o veche locomotivă cu abur.  

Locomotiva cu abur 764.059
Tot în acest parc se află și o clădire cunoscută sub numele de Baia Comunală. Aflăm câteva informații despre aceasta, scrise fiind pe o piatră amplasată în fața clădirii.


Baia Comunală

1898 - La inițiativa lui Kiss Gedeon, comandantul poliției orașului Satu Mare, se amenajează parcul Grădina Romei, pe baza proiectului arhitectului Johann Hein din Hamburg, cu acest prilej este ridicată aici Baia Comunală a orașului.
1948 - În urma distrugerilor provocate de cel de-al Doilea Război Mondial, clădirea băii comunale se reabilitează.
1990 - Baia Comunală se închide, iar clădirea se degradează în continuare
2007-2009 - Cu sprijinul financiar al Uniunii Europene, clădirea este reabilitată de Municipiul Satu Mare


Piatra de pe care au fost preluate informațiile de mai sus
Odată terminată vizita noastră prin parc este timpul să ieșim din acesta și să ne întrebăm spre Bulevardul Traian, pe care ne vom continua călătoria. 

Bulevardul Traian
După o perioadă de timp ajungem la o răscruce de drumuri, aflându-ne pe Bulevardul Vasile Lucaciu. Aici descoperim câteva monumente, dar mai întâi vom începe cu Monumentul Ostașului Român, ridicat în anul 1963. [5]

Monumentul Ostașului Român
În imediata apropierea a monumentului mai sus menționat se află și Muzeul Județean al orașului. Clădirea actuală a fost construită în anul 1936 și este declarată monument istoric având codul SM-II-m-B-05230. [6]


Muzeul Județean
Trecem strada cu scopul de-a ajunge în fața muzeului, pentru a descoperi o statuie cunoscută sub numele de Lupa Capitolina sau Statuia Lupoaicei, fiind doar o copie după celebra statuie. O primă statuie a fost inaugurată aici în anul 1936 dar a dispărut fără urmă, actuala fiind fost amplasată în anul 1992. [7]

Vedere asupra statuii.
Trecem de statuia mai sus menționată și ajungem în parcul situat în imediata apropiere. După cum s-a putut observa și în imaginea de mai sus, aici există și o catedrală ortodoxă, cunoscută sub numele de Catedrala Adormirea Maicii Domnului. Aceasta a fost construită între anii 1932-1937 și este declarată monument istoric având codul SM-II-m-B-05226.

Catedrala Adormirea Maicii Domnului împreună cu parcul
În imediata apropiere a bisericii se află mai multe străzi, dar în cazul nostru vom merge pe strada 1 Decembrie 1918, unde vom vizita un alt monument arhitectonic interesant.

Strada 1 Decembrie 1918, vedere spre catedrală
Pe această stradă se află Catedrala Greco-Catolică Sf. Arhangheli Mihail și Gavril. Aceasta a fost ridicată pe locul unei alte biserici construite între anii 1799-1803, lucrările de construcție fiind terminate în anul 1937. Clădirea este declarată monument istoric și are codul SM-II-m-05202. [8]

Catedrala Greco-Catolică
Puțin mai departe se află și Palatul Episcopal din Satu Mare fiind de asemenea și sediul Diecezei de Satu Mare. Clădirea a fost construită între anii 1805-1837 dar a mai suferit modificări de-a lungul vremii, acesta fiind extins în privința dimensiunilor. Clădirea este declarată monument istoric și are codul SM-II-m-05201. [9]      


Palatul Episcopal
Intrăm în cele ce urmează în Piața Libertății. Aici descoperim niște clădiri cu un aspect interesant dar și un monument cunoscut sub numele de Monumentul Eroului Necunoscut. Inițial, a mai existat un monument de acest fel, inaugurat în anul 1922, dar care a dispărut fără urmă în 1940. [10] Acesta a fost inaugurat pentru a doua oară, în data de 1 Decembrie 2018, la o sută de ani de la Marea Unire. [11]        

Piața Libertății, vedere asupra monumentului

După aceasta, o vom lua în partea stângă pe Strada Libertății, de unde vom putea zări o clădire interesantă, construită în stil neogotic, aici fiind amplasat Muzeul de Artă. Clădirea actuală a fost construită în sec. al XIX-lea, în stilul menționat anterior și mai este cunoscută sub numele de Casa Vécsey. Clădirea a fost declarată monument istoric și are codul SM-II-m-A-05224. [12]


Vedere asupra clădirii Muzeului de Artă
Trecem de cealaltă parte a străzii și ajungem în imediata apropiere a parcului central. De acolo avem însă o vedere multa mai bună asupra monumentului despre care vom scrie, fiind vorba despre Catedrala Romano-Catolică. Aici a existat înainte o biserică construită în stil baroc între anii 1768-1798. Catedrala nouă a fost construită între anii 1830 și 1837. Catedrala este declarată monument istoric și are codul SM-II-m-A-05225. [13]

Catedrala Romano-Catolică
Deoarece ne aflăm în apropierea parcului central este timpul să intrăm în acesta pentru a face o scurtă plimbare.


Parcul Central

Ieșim din parc și ne îndreptăm spre Strada Decebal. Odată intrați pe această stradă, putem vedea și o sinagogă, cunoscută sub numele de Templul Mare, dar dacă mergem puțin mai departe vom mai descoperi încă o clădire situată lângă aceasta, cea din urmă fiind însă o casă de rugăciune, având numele de Talmud Tora. Construcția actualei sinagogi a avut loc între anii 1891-1892, pe locul unei alte sinagogi construite în anul 1856. Clădirea Casei de rugăciune a fost ridicată în anul 1927. Ansamblul sinagogii a fost inclus pe lista monumentelor istorice și are codul SM-II-a-B-05207. [14][15]


Templul Mare și Casa de Rugăciune
Intrăm în cele ce urmează pe Strada Micu Klein dar înainte de a trece mai departe, vom mai admira puțin "peisajul" urban.   


Peisaj urban
După un timp, descoperim o altă stradă și anume Strada Mihai Eminescu. Aici se află Colegiul Mihai Eminescu, monument istoric, dar puțin mai încolo putem vedea un alt monument religios și anume Biserica Romano-Catolică Calvaria. Aceasta a fost reconstruită între 1908-1909, pe locul unei capele mai vechi, cea din urmă a fost construită în 1844. [16]  


Biserica Romano-Catolică Calvaria
Lăsăm biserica în urmă și mergem mai departe. După ce străbatem câteva străzi ajungem în cele din urmă pe Bulevardul Transilvania. Trecem stradă și ajungem mai apoi pe malul Someșului. De acolo avem o vedere bună asupra râului Someș și a străzilor adiacente.

Bulevardul Transilvania, vedere de pe malul Someșului 
Vizibilă din depărtare este și clădirea Palatului Administrativ din Satu Mare, care se află situată pe această stradă. Aici este situată și primăria orașului. Clădirea a fost construită între anii 1972-1984 și are o înălțime de 97 de metri. [17]


Palatul Administrativ
Trecem de Palatul Administrativ și după ce străbatem câteva străduțe ajungem pe Strada Retezatului. Până ajungem la punctul dorit ne vom mai plimba puțin pe această stradă.

Strada Retezatului
Străbatem această stradă în întregime astfel ca mai apoi să ajungem pe o alta și anume Strada Iuliu Maniu. Aceasta ne va duce la o biserică, situată în Piața Jean Calvin, cunoscută sub numele de Biserica Reformată "cu lanțuri". Această biserică a fost construită între anii 1793-1802 iar denumirea de "lanțuri" provine la faptul că în jurul acesteia se află niște stâlpi legați între ei cu lanțuri forjate. [18] Este declarată monument istoric și are codul SM-II-m-A-05244. [15]    

Biserica Reformată "cu lanțuri"

În partea stângă se ivește o altă stradă, cunoscută sub numele de Strada Ștefan cel Mare. Aici se află o altă biserică, aceasta fiind Biserica Romano-Catolică Fecioara Neprihănită. Aceasta a avut funcția de mănăstire, fiind ridicată în anul 1842. [19]

Biserica Romano-Catolică Fecioara Neprihănită
Ne apropiem de finalul călătoriei noastre prin acest oraș. Ajungem din nou în imediata apropiere a parcului central și observăm pentru ultima dată catedrala romano-catolică.

Vedere asupra Catedralei Romano-Catolice
Probabil ai intuit deja că ne vom îndrepta spre gară, locul unde ne-am început de altfel călătoria. Dar înainte de-a încheia această călătorie să admirăm puțin gara din Satu Mare.

Gara din Satu Mare - vedere din spate 
Prima gară a orașului a fost construită în anul 1870, dar din cauza dimensiunilor acesteia reduse, s-a luat hotărârea reconstruirii acesteia, astfel că în anul 1899 vechea gară este înlocuită cu actuala. [20]


Gara din Satu Mare - vedere frontală
Dar iată-ne ajunși la finalul călătoriei noastre prin Satu Mare. Trenul sosește în gară și ne pregătim pentru plecare, lăsând orașul în urmă, împreună cu monumentele sale... însă cu speranța că într-o zi ne vom reîntoarce în acest oraș pentru a-l explora mai în detaliu. Până atunci însă, să auzim numai de bine!


Sosirea trenului în stația Satu Mare
Surse:
[1] Recensământ România 2011
[2] Kia.Hu - Könyvtár
[3] Wikipedia.org - Satu Mare
[4] Satu Mare - Capela romano-catolică "Sf. Iosif"
[5] Primăria Satu Mare - Monumentul Ostașului Român
[6] Wikipedia.org - Muzeul Județean Satu Mare
[7] Deștepți.ro - Statuia Lupa Capitolina: Obiective turistice Satu Mare
[8] Wikipedia.org - Catedrala greco-catolică „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Satu Mare
[9] Enciclopedia Virtuală - Monumente - Palatul episcopal romano-catolic, Satu Mare
[10] ActualitateaSM - Monumentul Eroului Necunoscut, în cinstea eroilor români, din nou la Satu Mare
[11] Adevărul.ro - 1 Decembrie 2018 Satu Mare - Dezvelirea Statuii Eroului Necunoscut 
[12] Wikipedia.org - Muzeul de Artă din Satu Mare
[13] Enciclopedia Virtuală - Monumente - Catedrala Romano-Catolică, Satu Mare
[14] Idem - Sinagoga și Casa de Rugăciuni Talmud Tora, Satu Mare
[15] Institutul Național al Patrimoniului - Lista Monumentelor Istorice din Județul Satu Mare 2015
[16] Wikipedia.org - Biserica Calvaria din Satu Mare
[17] AGERPRES - DESTINAŢIE: ROMÂNIA/Palatul Administrativ din Satu Mare - cea mai înaltă clădire din Transilvania
[18] Primăria Satu Mare - Biserica Reformată "cu lanțuri"
[19] Zothmar.ro - Satu Mare Biserica romano-catolică „Fecioara Neprihănită” (Zarda)
[20] Adevărul.ro - FOTO Gara din Satu Mare, o construcţie renascentistă, construită de arhitectul maghiar Pfaff Ferenc


2019-02-15

Satu Mare, Județul Arad


Satu Mare este un sat în județul Arad situat la aproximativ 38 de km de Arad, municipiul de reședință al județului. Acesta aparține de comuna Secusigiu fiind situat la o distanță de aproximativ 3km de aceasta. Accesul se poate face prin DJ682 din direcția Secusigiu dar și din direcția Periam. Are stație de tren proprie, având denumirea de Aranca (Halta Aranca), după numele pârâului din zonă. Populația localității Satu Mare este de 840 de locuitori, conform datelor recensământului din 2011 [1]

Populația istorică a localității Satu Mare este după cum urmează: 
În anul 1956 avea 1198 de locuitori
În anul 1966 avea 1134 de locuitori, în scădere cu 64 de locuitori
În anul 1977 avea 1148 de locuitori, în creștere cu 14 locuitori
În anul 1992 avea 1005 locuitori, în scădere cu 143 de
locuitori
În anul 2002 avea 1024 de locuitori, în creștere cu 19 locuitori
În anul 2011 avea 840 de locuitori, în scădere cu 184 de locuitori
[2]

Prima atestare documentară a localității Satu Mare datează din anii 1333-1335 când este întâlnită cu numele de Magna Villa. De-a lungul vremii apare menționată sub diverse forme și anume: Nogfalu (1335), Nagfalw (1454, 1463), Naghffalw (1558), Nagyfalw (1559), Naghfalv (1561), etc. În 1454, Iancu de Hunedoara primește diverse părți din sat, ca mai apoi în 1463 să aibă loc înregistrarea posesiei de către Matei Corvin, fiul acestuia, el alipind satul la domeniul Lipovei. Dar mama sa Elisabeta renunță la proprietate, astfel că satul este dăruit nobililor Jaksić. Mai târziu, comitele de Timiș, Petru Petrovici, reușește să intră în posesia localității și o alipește cetății Timișoara în 1543. [3][4]

Potrivit tradiției sârbești, satul ar fi fost întemeiat în anul 1530, situat fiind într-o zonă joasă și mlăștinoasă, cunoscută sub numele de Seliște, aproape de malul stâng al Mureșului. Alte surse consideră însă că sârbii s-ar fi așezat aici odată cu stăpânirea așezării de către familia Jakšić, în anul 1464, de aici mutându-se pe vatra actuală. Tot tradiția spune că numele localității ar fi fost Nad-fala, nume provenit de la trestia care creștea în aceste locuri, fiind schimbat în Nagyfala odată cu migrația sârbă din 1690. În timpul administrației austriece, satul a fost sistematizat, în ciuda faptului cele două părți ale satului sunt situate la diferite altitudini. A existat aici și o populație germană, la fel ca și în cazul celorlalte localități din zonă. [5]

Să trecem însă la hărți. Pe harta iozefină realizată între anii 1769 și 1772 satul este menționat cu denumirea de Nagy Falu, nefiind însă sistematizat.

Satu Mare, pe Harta Iozefină (1769-1772)
Sursa - Mapire.eu 
Pe cea de a doua ridicare topografică (1819-1869) apare menționat cu două denumiri, Nagyfallú și Nagyfalu, satul fiind deja sistematizat.

Satu Mare, pe Harta Franciscană (1819-1869)
Sursa - Mapire.eu
Pe cea de-a treia ridicare topografică (scara de 1:75000) apare menționată cu denumirea de Nagyfalu iar pe cea de-a doua variantă a hărții realizată în aceeași perioadă, dar la scara de 1:25000, apare cu aceași denumire.

Satu Mare, pe cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887)
În stânga este harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta la 1:25000
Sursa - Mapire.eu
 
Este menționată pe hărțile din 1910 și 1914 dar și pe cea din 1941.

Satu Mare, pe harta din anul 1941. Se observa că pe lângă denumirea de Nagyfalu se adaugă și Temes
Sursa - Mapire.eu
Mai jos se află harta actuală a localității.

Harta actuală a localității Satu Mare
Sursa - Google Maps 
În cele ce urmează vom prezenta călătoria noastră prin Satu Mare.
Vedere spre Secusigiu
Locul de începere al acestei călătorii este gara din Satu Mare, cunoscută sub numele de Halta Aranca. Primele case se pot observa deja, fiind situate în apropierea gării. Acestea însă sunt puține la număr, restul de case fiind situate la aproximativ un kilometru distanță. După o perioadă de mers, parcurgând Drumul Județean 682 (DJ682), ajungem în cele din urmă în cealaltă parte a satului.
Vedere stradală

Odată intrați în această parte de sat, parcurgem același DJ682. După o scurtă perioadă de timp, descoperim pe partea dreaptă a drumului o biserică și anume Biserica Baptistă.

Biserica Baptistă
Nu ne oprim însă aici și ne continuăm călătoria pe același drum menționat anterior. 

Vedere stradală
De la distanță se puteau deja observa două biserici, pe care le putem observa mai în detaliu, apropiindu-ne tot mai mult de acestea. Prima despre care vom scrie este Biserica Ortodoxă.      

Biserica Ortodoxă
Inițial, aici nu a existat o biserică ortodoxă, credincioșii fiind nevoiți să participe la slujbe în bisericile din Munar și Secusigiu, Satu Mare fiind filie la Munar. Din 1995 Satu Mare devine parohie, astfel că are loc și începerea serviciului religios, inițial acesta desfășurându-se într-o capelă. De-a lungul timpului capela devine neîncăpătoare, astfel că se ia decizia construirii unei noi biserici. Construcția acesteia a început în anul 2003 și s-a încheiat în anul 2007. Are hramul Sf. Mare Mucenic Dimitrie. [6]

Biserica Ortodoxă, vedere de pe stradă din apropiere
În imediata apropiere mai există o altă biserică și anume Biserica Romano-Catolică. Această biserică a fost construită în anul 1888 de către germanii așezați în sat, în fața acestuia aflându-se și un monument ridicat în anul 1925 în amintirea celor căzuți în primul război mondial. [7] 

Biserica Romano-Catolică
Între cele două biserici se află o stradă, pe care ați putut să o observați în a doua imagine de mai sus. Tot de acolo se deschide și o frumoasă vedere a celor două biserici.

Vedere asupra celor două biserici
Ne continuăm drumul pe această stradă ca mai apoi să ajungem la o răscruce de drumuri. Deja am observat de dinainte o biserică amplasată fiind aici, iar din acest motiv nu ne va fi deloc greu să o descoperim... trebuie doar să o luăm în partea dreaptă și o vom vedea în toată splendoarea ei. Este vorba despre Biserica Ortodoxă Sârbească.      


Nu se cunoaște data construcției primei biserici. Se crede că aceasta ar fi construită în sec. al XIV-lea. Conform tradiției sârbe, aceasta ar fi fost ridicată în anul 1666. Totuși, în 1733 apare o însemnare pe o Evanghelie, conform căreia în localitate ar fi fost construită o biserică între 1720-1730. Prima consemnare sigură o avem din 1758, când este menționată o biserică construită din bârne și acoperită cu șindrilă, având hramul Sf. Gheorghe. [8]

Biserica Ortodoxă Sârbească
Cât despre biserica nouă, se pare că aceasta ar fi fost construită în anul 1824 sau în 1789, conform unui inventar al acesteia. Sau făcut reparații majore ale acesteia în 1875 dar și în 1939. Mai târziu, biserica a fost înălțată și lățită. [9]   

Vedere asupra turnului
Încheiem astfel capitolul legat de biserici și ne reîntoarcem pe DJ682. Odată ajunși aici o vom lua în partea stângă spre Periam, doar pentru a realiza o ultima imagine de pe această stradă.

DJ682,direcția Secusigiu
Este timpul să ne reîntoarcem la gară, pe același drum pe care l-am străbătut și anterior.  


Ne reîntoarcem la gară...
Puțin mai în față se poate observa și acea diferență de nivel despre care vorbeam la început, casele fiind amplasate mai sus față de locul unde mă aflam.


Tot mai sus...
După cum spuneam și mai înainte ne îndreptăm spre gară, de unde vom lua trenul spre casă. O călătorie reușită, fiind de altfel și prima realizată în ultimele trei luni. Să sperăm însă că nu și ultima. Să auzim numai de bine!


Ne apropiem de gară
Surse:
[1] Recensământ România 2011
[2] Kia.Hu - Könyvtár
[3] Arcanum Kézikönyvtár - Historical and administrative dictionary of localities from Transilvania and Banat, Crişana, Maramureş Counties
[4] Doru Sinaci, Rodica Colta - Monografie Secusigiu, p.139
[5] Ibidem p.182-183
[6] Ibidem p.332-333
[7] Ibidem p.331
[8] Ibidem p.326-327
[9] Ibidem p.328-329



Stamora Germană, Județul Timiș

Stamora Germană este un sat în județul Timiș situat la aproximativ 56 de km de Timișoara, municipiul de reședință al județului. Acesta ap...