2017-05-10

Orțișoara, Județul Timiș


Orțișoara este o comună în județul Timiș situată la aproximativ 26 de km de Timișoara, municipiul de reședință al județului. Accesul se poate face prin DN69/E671 atât din direcția Vinga cât și dinspre Timișoara dar și prin DJ693 din direcția Călacea și dinspre A1. Are stație de tren proprie.

Orțișoara
este localitatea de reședința a comunei cu același nume, aceasta având în componență următoarele sate: Călacea, Cornești și Seceani. Populația localității Orțișoara este de 2289 de locuitori, conform datelor recensământului din anul 2011. Împreună cu satele aparținătoare are o populație de 4190 de locuitori. [1]

Populația istorică a comunei Orțișoara (fără localitățile aparținătoare) este după cum urmează: 
În anul 1956 avea 2360 de locuitori
În anul 1966 avea 2746 de locuitori, în creștere cu 386 de locuitori
În anul 1977 avea 2647 de locuitori, în scădere cu 99 de locuitori
În anul 1992 avea 2283 de locuitori, în scădere cu 364 de
locuitori
În anul 2002 avea 2256 de locuitori, în scădere cu 27 de locuitori
În anul 2011 avea 2289 de locuitori, în creștere cu 33 de locuitori
[2]

Prima atestare documentară a localității datează din anul 1318 când este întâlnită cu denumirea de "Kakat" sau "Kokoth". În următoarele mențiuni apare sub diverse forme: Kakot (1333), Totkakot (1334), Kokoth (1335), Kokoth (1332-1337), Kakath et Tothkakath (1467), Kakath (1487), etc. [3] Nu se mai pomenește nimic despre "Cocota" până în sec. al XVII-lea când în documentele contelui Mercy se menționează faptul că localitatea era pustie, nelocuită. Deoarece localitatea era încă pustie la acea dată, pe Harta Iozefină aceasta este inexistentă. Totuși în acea zonă se menționează existența unei "Combiatura" care s-ar traduce în "loc de schimbare a cailor".


Zona actualei localități, pe harta Iozefină (1769-1772)
Se poate observa și mențiunea de "Combiatur" 
Începând cu anul 1785 sunt colonizați aici germani. După colonizare, localitatea capătă o altă denumire și anume "Orczyfalva" numită în cinstea lui Orczy József, care era responsabil cu realizarea colonizării. [5] Pe Harta Franciscană (1819-1869) apare menționată cu mai multe denumiri: Orcidorf, Orcifalva și Kokota.


Orțișoara pe Harta Fransicană (1819-1869)
Pe cea de-a treia ridicare topografică (scara de 1:75000) apare menționată ca și "Orcifalva" plus o doua denumire și anume "Orcidorf". Pe cea de-a doua variantă a hărții realizată în aceeași perioadă dar la scara de 1:25000 apare cu denumirea de "Orczifalva" fiind din nou menționată și denumirea de "Orcidorf". Este menționată și pe hărțile din 1910 și 1914 însă nu apare pe cea din 1941. 


Orțișoara, pe cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887)
În stânga este harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta la 1:25000
Sursa - Mapire.eu  
Mai jos se află harta actuală a comunei.

Harta comunei Orțișoara
Sursa - Google Maps
După terminarea primului război mondial numele localității este schimbat din nou în Cocota. La 10 mai 1920 se înaintează o cerere pentru revenirea la vechea denumire. În anul 1922 i se schimbă denumirea în "Orcidorf" dar în 1926 se revine din nou la denumirea de Cocota. O nouă cerere se înaintează la 5 aprilie 1928 pentru schimbarea numelui iar în 1929 se primește aprobarea revenirii la denumirea solicitată, dar cu numele de Orțișoara, denumire care se păstrează și în prezent. [4] În cele ce urmează vom prezenta călătoria noastră prin Orțișoara.
   
Drumul de la gară 
Pe data de 1 Mai am realizat prima călătorie de pe acest blog într-un alt județ în afară de Arad și anume județul Hunedoara. Astăzi este timpul să realizăm din  nou o călătorie într-un alt județ, prima la număr, iar localitatea pe care o vom vizita astăzi este situată în județul Timiș. Ne începem călătoria la fel ca și în dățile trecute și anume de la gară, unde în apropierea acesteia se află un siloz   și un teren de fotbal.


Vedere asupra silozului, cu terenul de fotbal în partea dreaptă.
Revenim din nou la drum, acesta trecând prin apropierea stadionului de fotbal. Odată ajunși pe acesta ne vom îndrepta spre o altă stradă, care ne va duce spre centrul localității.       


Vedere stradală
După o perioadă de mers ajungem la o răscruce de drumuri. În cazul nostru, o vom lua în partea dreaptă.

Și din nou o vedere stradală
Ne continuăm drumul pe această stradă și ajungem în cele din urmă pe Drumul Național 69/Drumul European 671 (DN69/E671). De aici ne vom continua drumul până în centrul localității.   

DN69/E671
Ajungem la o altă intersecție, unde putem observa și un parc în care vom intra în cele ce urmează.                
Parcul de la Orțișoara
În acest parc se află și o biserică, monument istoric de altfel, aceasta fiind Biserica Romano-Catolică, despre care vom vorbi în următoarele rânduri. Următorul text este preluat dintr-un mic panou informativ, situat deasupra intrării în biserică.


Biserica Romano-Catolică, vedere frontală
"Biserica din Orțișoara a fost construită în anul 1809 în stil baroc, după planurile lui Schmidt Anton. Tabloul de altar pictat de Hemmerlein, îl reprezintă pe Sf. Ubert (Hubertus) cu coroana de cerb. Sfântul Ubert, patronul vânătorilor și protectorul animalelor a trăit între anii 665 și 727. Conform legendei, după moartea soției sale, în Vinerea Mare, a plecat la vânătoare și a întâlnit un cerb purtând în coarne semnul crucii strălucind. În acel moment viața lui Hubertus s-a schimbat, a dat toată bogăția săracilor și bisericii și a trăit 7 ani ca pustnic în munți.


Vedere asupra turnului
Mai târziu a devenit episcop de Maastricht (de aceea poartă toiagul episcopal și un îngeraș îi aduce mitra). Orga cu 10 registre a fost construită în anul 1806 de către timișoreanul Walter Jacov. În turn sunt 3 clopote, primul fiind turnat în anul 1787." După cum spuneam și anterior, biserica este declarată monument istoric și are codul TM-II-m-B-06268.

Printre copaci...
De menționat este faptul că peste drum de acest parc putem vedea și primăria comunei. 


Vedere asupra primăriei
Este timpul să ieșim din parc. Din acest motiv, vom merge prin acesta în direcția Aradului, iar odată ieșiți de aici, o vom lua în partea dreaptă pe o altă stradă.
    

Vedere stradală
Și iată-ne ajunși și la Biserica Ortodoxă, situată fiind în zona aceasta. Deși nu am reușit să descopăr foarte multe informații despre aceasta, se pare că ar fi construită în anul 1968. [6]


Biserica Ortodoxă
Ne reîntoarcem pe același drum pe care am fost inițial. Odată ajunși pe DN69/E671 trecem de primărie și o vom lua în partea stângă, unde se află o altă stradă. Aici, descoperim încă o biserică și anume Biserica Greco-Catolică.

Biserica Greco-Catolică
Trecem de această biserică iar mai apoi o luăm din nou în partea stângă. Ajungem în cele din urmă pe același drum pe care ne-am aflat anterior și bineînțeles revedem și stadionul de fotbal împreună cu silozul. Ne apropiem de gară.


După ce trecem de biserică, o vom lua în stângă de unde vom ajunge pe această stradă 
Ajungem în cele din urmă și la gară. Liniște ca de mormânt.

Gara din Orțișoara
Tot de la gară se pot observa și cele două turnuri ale bisericii catolice din Vinga. Vezi imaginea de mai jos.

Vedere de la distanță a bisericii catolice din Vinga (Zoom 18x)
După o perioadă de așteptat se observă în depărtare și trenul care sosește de la Timișoara. O călătorie reușită. Acestea fiind spuse este timpul să ne luăm rămas bun de la Orțișoara și să ne reîntâlnim din nou într-o altă călătorie. Să auzim numai de bine.

Sosirea trenului în stația Orțișoara
Surse:
[1] Recensământ România 2011
[2] Kia.Hu - Könyvtár
[3] Arcanum Kézikönyvtár - Historical and administrative dictionary of localities from Transilvania and Banat, Crişana, Maramureş Counties

[4] Despre Orțișoara - Istoric
[5] Enciclopedia României - Orţişoara
[6] CIMEC - Lăcașe de cult - detaliu

2017-05-03

Păuliș, Județul Arad


Păuliș este o comună în județul Arad situată la aproximativ 24 de km de Arad, municipiul de reședință al județului. Accesul se poate face prin DN7/E68 atât din direcția Vladimirescu cât și dinspre Radna dar și prin DJ708B din direcția Ghioroc. Are două stații de tren proprii.

Păuliș
este localitatea de reședința a comunei cu același nume, aceasta având în componență următoarele sate: Barațca, Cladova și Sâmbăteni. Populația localității Păuliș este de 1751 de locuitori, conform datelor recensământului din anul 2011. Împreună cu satele aparținătoare are o populație de 4120 de locuitori. [1]

Populația istorică a comunei Păuliș (fără localitățile aparținătoare) este după cum urmează: 
În anul 1956 avea 2076 de locuitori
În anul 1966 avea 2006 locuitori, în scădere cu 70 de locuitori
În anul 1977 avea 2061 de locuitori, în creștere cu 55 de locuitori
În anul 1992 avea 1812 locuitori, în scădere cu 249 de
locuitori
În anul 2002 avea 1778 de locuitori, în scădere cu 34 de locuitori
În anul 2011 avea 1751 de locuitori, în scădere cu 27 de locuitori
[2]

Prima atestare documentară a localității este din anul 1333 când este menționată cu denumirea de Paululese. Aceasta continuă să fie menționată de-a lungul timpului sub diverse forme: Palylys (1392), Paalelese (1393), Palylys (1393), Palylis (1398), etc. În anul 1773 are loc colonizarea în Păuliș a etnicilor germani, aceștia fiind așezați în partea de nord-vest a localității pe locul numit Păulișul-Nou. [4] Harta Iozefină menționează existența localității, aceasta având denumirea de "Paulits". Nu apare însă și denumirea de Păulișul Nou.


Păuliș pe Harta Iozefină (1763-1787)
Sursa - Mapire.eu
Prima atestare a noului Păuliș apare în 1808, fiind menționată cu denumirea de "Újpaulis" sau "Păulișul nou". [3] În fine, pe Harta Franciscană (1809-1869) apar menționate două Păulișuri și anume: Uj Paulis (Păulișul Nou) și Ó-Paulis (Păulișul Vechi). 

Păuliș pe Harta Franciscană (1819-1869)
Sursa - Mapire.eu
Pe cea de-a treia ridicare topografică (scara de 1:75000) apar menționate ambele Păulișuri și anume "Uj Paulis" (Păulișul Nou) având inclus și cuvântul german "Neu" plus Ó-Paulis (Păulișul Vechi) având inclus și cuvântul german "Alt". Pe cea de-a doua variantă a hărții realizată în aceeași perioadă dar la scara de 1:25000 apare cu aceleași denumiri. Este menționată și pe hărțile din 1910 și 1914 însă nu apare pe cea din 1941. 

Păuliș, pe cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887)
În stânga este harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta la 1:25000
Sursa - Mapire.eu  
Mai jos se află harta actuală a comunei.

Harta comunei Păuliș
Sursa - Google Maps
În cele ce urmează vom prezenta călătoria noastră prin Păuliș



În apropierea gării din Păuliș  
Călătoria noastră începe de la gara din Păuliș. În spatele acesteia există un drum, care ne va duce pe Drumul Național 7 (DN7) / Drumul European 68. 


Vedere spre DN7/E68 
Tot aici se află și un hotel, cunoscut sub numele de Hotel Rusco.

Hotel Rusco
Lăsăm hotelul în urmă și o luăm în partea stângă, pe același drum, dar în direcția Păulișului. De asemenea, ne aflăm foarte aproape de deal, acesta fiind situat în imediata apropiere a localității.   

Vedere stradală, direcția Barațca
Ne apropiem în cele din urmă de centrul localității. Aflăm și câți kilometri sunt de parcurs până la Deva: 131 de km.


Vedere stradală... și 131 de km până la Deva.
Ajungem în drept cu școala gimnazială, peste drum de aceasta aflându-se și un parc. În depărtare se aud și câteva tunete dar pentru moment ne vom continua călătoria.    


Școala Gimnazială din Păuliș
Nu departe de școală, peste drum de aceasta, se află și Biserica Romano-Catolică ridicată în anul 1761. [5]


Biserica Romano-Catolică
Nu departe de această biserică se află și primăria comunei Păuliș, având un aspect interesant al clădirii.


Primăria comunei Păuliș cu biserica catolică în fundal
În apropierea primăriei se află o altă biserică, fiind vorba despre Biserica Penticostală. 

Biserica Penticostală "Betania"
Ne continuăm călătoria pe același drum. Spre deosebire de celelalte călătorii ale noastre, nu am deviat foarte mult de la drumul nostru, pe acesta aflându-se majoritatea clădirilor importante. Ajungem în cele din urmă și la Biserica Ortodoxă urmând a scrie câteva cuvinte și despre aceasta.

Biserica Ortodoxă din Păuliș
În anul 1530 se menționează existența unui preot cunoscut sub numele de Mircea din Păuliș. Existând preot, cu siguranță exista și o biserică. Sinesie Jivanovici menționează în conscripția acestuia din anul 1755 existența unei biserici de lemn cu hramul Sfântul Nicolae. Biserica ajunge să se degradeze, iar din acest motiv, în anul 1779, credincioșii cer aprobarea pentru construirea alteia noi, cea actuală, aprobare pe care o primesc în anul 1780. Tot atunci începe și construcția acesteia, care se termină trei ani mai târziu în anul 1783. Mai târziu aceasta este extinsă în lungime și i se construiește și turnul din piatră.  [6]

Vedere asupra turnului
În apropierea bisericii se află o intersecție. Nu vom merge înainte pe DN7 ci o vom luat în partea stângă pe o altă stradă iar după o perioadă de mers vom descoperi și Biserica Adventistă.
  
Biserica Adventistă
Tunetele despre care vorbeam la începutul postării încep să se intensifice și cu toate că planul nostru era acela de a ne continua călătoria spre Păulișul Nou, suntem nevoiți să anulăm planul pentru moment și să ne reîntoarcem la gară.   


Vedere stradală ... primăria în partea stângă și școala gimnazială în fundal
Străbatem același drum pe care l-am străbătut și anterior cu scopul de a ajunge înapoi la gară. Devine clar faptul că se apropie o furtună.


Din ce în ce mai aproape... 
Ajungem în cele din urmă la gară. Furtuna se pare că se află deasupra Aradului și este posibil ca aceasta să se abată și în această zonă. În fine, trenul sosește și ne îndreptăm în cele din urmă spre casă. Cu toate acestea, nu am reușit să vizităm chiar tot ce ne-am propus, iar din acest motiv nu voi încheia postarea aici ci voi scrie despre unul dintre principalele monumente istorice situate în această zonă și anume Monumentul Eroilor de la Păuliș. 


Furtuna se apropie
Monumentul Eroilor de la Păuliș a fost ridicat în memoria ostașilor români căzuți pe câmpul de luptă în urmă bătăliei de la Păuliș din septembrie 1944. Este vorba despre un detașament format din elevi și subofițeri de la școala de subofițeri din Radna care a reușit să țină piept armatelor hitleriste și a celor horthyste care ocupaseră deja Aradul. Cunoscută sub numele de divizia maghiară "Budapesta", scopul acesteia era acela de a avansa pe Valea Mureșului, având un efectiv de aproximativ 20.000 de militari. Au fost opriți însă la Păuliș de către "Detașamentul Păuliș" format din aproximativ 1800 de militari, aceștia rezistând eroic până la sosirea întăririlor românești și a celor sovietice. În cinstea acestora s-a ridicat acest monument, fiind situat pe DN7, între Păuliș și Sâmbăteni, la aproximativ 3km de centrul de comună. Deoarece nu am vizitat efectiv acest monument și pentru a evita încălcarea drepturilor de autor, voi posta acest link spre pagina unde veți putea vedea imagini cu acesta. [7][8][9]     


Acestea fiind spuse este timpul să încheiem și această poveste și să ne revedem cu bine într-o altă călătorie, oriunde ar fi aceasta. Să auzim numai de bine!

Surse:
[1] Recensământ România 2011
[2] Kia.Hu - Könyvtár
[3] Arcanum Kézikönyvtár - Historical and administrative dictionary of localities from Transilvania and Banat, Crişana, Maramureş Counties

[4] Petru Nicoară, Tatiana Tudur, Cornelia Foster - Monografia Comunei Păuliș, pag. 98
[5] Petru Nicoară, Tatiana Tudur, Cornelia Foster - Monografia Comunei Păuliș, pag. 434
[6] Petru Nicoară, Tatiana Tudur, Cornelia Foster - Monografia Comunei Păuliș, pag. 338
[7] Petru Nicoară, Tatiana Tudur, Cornelia Foster - Monografia Comunei Păuliș, pag. 429
[8] Arad City Guide - Monumentul Eroilor de la Păuliş
[9]
ZigZag prin România - Monumentul Eroilor de la Păuliș: Un omagiu adus pe aripile victoriei și curajului

2017-05-01

Vața de Jos, Județul Hunedoara

Vața de Jos este o comună în județul Hunedoara situată la aproximativ 57 de km de Deva, municipiul de reședință al județului. Accesul se poate face prin DN76/E79 iar mai apoi prin DJ707, dinspre Târnava de Criș, dar și prin DC172 din direcția Cărăstău. Are stație de tren proprie.

Vața de Jos
este localitatea de reședința a comunei cu același nume, aceasta având în componență următoarele sate: Basarabasa, Birtin, Brotuna, Căzănești, Ciungani, Ocișor, Ociu, Prăvăleni, Prihodiște, Tătărăștii de Criș, Târnava de Criș și Vața de Sus. Populația localității Vața de Jos este de 520 de locuitori, conform datelor recensământului din 2011. Împreună cu satele aparținătoare are o populație de 3728 de locuitori. [1]

Populația istorică a comunei Vața de Jos (fără localitățile aparținătoare) este după cum urmează: 
În anul 1956 avea 529 de locuitori
În anul 1966 avea 622 de locuitori, în creștere cu 93 de locuitori
În anul 1977 avea 569 de locuitori, în scădere cu 53 de locuitori
În anul 1992 avea 632 de locuitori, în creștere cu 63 de
locuitori
În anul 2002 avea 611 locuitori, în scădere cu 21 de locuitori
În anul 2011 avea 520 de locuitori, în scădere cu 91 de locuitori
[2]

Prima atestare documentară a localității este din anul 1439 sub denumirea de "Vattya". În 1464 apare ca și "Kezep Watha" iar în 1525 ca "Nagh Wacha", care posibil să însemne "Vața Mare". În 1715 se menționează cu denumirea de "Al-Vácza", care s-ar putea traduce în "Vața de Jos". Pe Harta Iozefină (1763-1787) apare cu denumirea de "Also-Vácza". [3]

Vața de Jos pe Harta Iozefină (1763-1787)
Sursa - Mapire.eu
Pe Harta Franciscană (1819-1869) apare menționată cu denumirea de "Unter Vatza" având însă trecută și denumirea românească și anume "Vatza din dios". 


Vața din Jos pe Harta Franciscană (1819-1869)
Sursa - Mapire.eu
Pe cea de-a treia ridicare topografică (scara de 1:75000) apare menționată ca și "Alvaca" cu denumirea românească de "Vatia de Jos". Pe cea de-a doua variantă a hărții realizată în aceeași perioadă dar la scara de 1:25000 apare cu denumirea de "Al Vácza" iar în românește este trecută cu numele de "Vața de jos". Este menționată și pe hărțile din 1910 și 1914 însă nu apare pe cea din 1941. 

Vața de Jos, pe cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887)
În stânga este harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta la 1:25000
Sursa - Mapire.eu    
Mai jos se află harta actuală a comunei.

Harta comunei Vața de Jos
Sursa - Google Maps
În cele ce urmează vom prezenta călătoria noastră prin Vața de Jos.


Gara Vața
Ei bine, iată-ne ajunși și în județul Hunedoara în prima noastră călătorie realizată aici. Mă rog, prima călătorie realizată pentru Travellor. În fine, să trecem la treburi mai serioase. La fel ca și dățile trecute ne vom începe călătoria în gara din Vața de Jos, numită simplu Vața. Gara nu mai este funcțională, iar din cele auzite, se pare că aceasta ar fi fost desfințată în anul 2011. Trecem de gară și ajungem pe drumul comunal 173 (DC173) pe care ne vom îndrepta spre sat.      


DC173, direcția Vața de Jos
La scurt timp ajungem în dreptul căii ferate, aceasta fiind aproape de drum.


Cu toate că linia de cale ferată nu este vizibilă în această imagine, se pot observa stâlpii de lângă aceasta, sugerând astfel apropierea acesteia de drum
Ne continuăm drumul și ajungem în cele din urmă în fața primăriei, situată pe partea dreaptă a drumului.


Primăria comunei Vața de Jos
Mai departe, ajungem în apropierea stațiunii balneoclimaterice sau mai bine zis a fostei stațiuni, aceasta fiind actualmente închisă de mai bine de zece ani. Aceasta era renumită pentru apele sale termale eficiente pentru tratamentul diverselor boli. [4][5]


Vedere din exterior asupra fostei stațiuni
Nu departe de aceasta se află și școala generală iar în apropierea școlii descoperim și un parc.   


Parcul din Vața de jos
În acest parc găsim și o clădire multifuncțională aici fiind, citez: sală de ședințe, casă a căsătoriilor, cămin cultural și bibliotecă comunală.

Sala de ședințe, casa căsătoriilor, căminul cultural și biblioteca comunală
Ieșim din parc și ajungem pe o stradă, situată în imediata apropiere a școlii generale. După ce am ajuns pe aceasta, o vom lua în partea stângă iar odată ajunși la capătul acesteia, o vom lua din nou spre stânga.  
       
Vedere stradală
Ajungem în cele din urmă în apropierea bisericii ortodoxe. În apropierea bisericii ortodoxe se aflau și două localnice cu care am și intrat în vorbă, din întâmplare. Una dintre acestea, căreia îi vom spune M, s-a oferit să îmi fie ghid pe parcursul călătoriei, care din păcate va fi una de scurtă durată. Aceasta mă conduce la Biserica Ortodoxă, iar după cum poate știți deja, este timpul să scriem câteva informații despre aceasta.    

Biserica Ortodoxă, vedere de la intrare
O caracteristică mai aparte a acesteia este faptul că, spre deosebire de celelalte biserici deja vizitate, aceasta se află situată în cimitir. Se menționează în Conscripția Bucov din anii 1760-1762 existența unei biserici dar care nu avea preoți. Conform Hărții Iozefine (1763-1787) aceasta ar fi fost situată pe un alt amplasament, undeva mai la sud față de vatra actuală a satului. Pe cea de-a doua ridicare topografică (Harta Franciscană - 1819-1869) este menționată o biserică situată pe amplasamentul actual, același lucru fiind valabil și pentru cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887). Biserica actuală este datată din anul 1984. [6][7]

Deoarece informațiile incluse aici sunt foarte puține, sunteți rugați să contribuiți la dezvoltarea acestei secțiuni a articolului prin sugerarea de informații (cu precizarea sursei).  

Biserica Ortodoxă din Vața de Jos

Lăsăm biserica în urmă și ajungem pe DJ707, direcția Vața de Sus. În tot acest timp aflu anumite detalii de la M și anume că stațiunea balneoclimaterică nu mai este funcțională de mult timp și că "s-a distrus totul".


DJ707, vedere spre Vața de Jos
Îmi menționa faptul că aici există și o pensiune, cunoscută sub numele de Pensiunea Ponor la care vom ajunge în cele din urmă.


Vedere stradală și Pensiunea Ponor în partea dreaptă  

Ne continuăm călătoria pe acest drum de unde ni se ivește o frumoasă priveliște a zonei. În apropierea drumului se află și o câmpie, aceasta aflându-se puțin mai sus față de respectiva stradă. Tot de la M aflu că priveliștea este mult mai frumoasă de acolo.


Vedere asupra localității

Ajungem în cele din urmă într-o zonă de unde se poate vedea cu ușurință și biserica.

Vedere asupra bisericii ortodoxe
După cum spuneam anterior, în apropierea străzii se află și o câmpie care după cum se poate vedea și în imaginea de mai jos, începe să "urce" puțin.

Vedere asupra câmpiei din apropiere
Mai jos aveți o altă imagine realizată pe această stradă.

Vedere stradală 
Aflu și un lucru interesant și anume că acest drum duce până la gară, locul unde trebuia să ajung. Odată ajunși la capătul străzii, o vom lua în partea stângă. Vom mai merge câțiva metri iar apoi vom vedea o altă stradă în partea dreaptă, aceasta urmând a ne duce până la drumul comunal 173 (DC173), menționat la începutul postării.

DC173, direcția Basarabasa
Ajungem în cele din urmă la gară, împreună cu localnica mai sus menționată, de unde voi lua trenul spre casă. Este timpul să ne luăm rămas bun de la acest loc, cu speranța însă că mă voi reîntoarce. Aceasta însă îmi recomandă să revin aici din nou și să descopăr și celelalte localități de aici, plus peisajele mirifice din această zonă. Cu toate că nu știu când se va întâmpla acest lucru, cu siguranță îmi voi ține promisiunea și mă voi reîntoarce aici cândva, pentru o altă călătorie... mai extinsă.                  

Sosirea trenului în stația Vața

Satu Mare, Județul Arad

Satu Mare este un sat în județul Arad situat la aproximativ 38 de km de Arad, municipiul de reședință al județului. Acesta aparține de co...