2019-03-23

Aciuța, Județul Arad


Aciuța este un sat în județul Arad situat la aproximativ 120 de km de Arad, municipiul de reședință al județului. Acesta aparține de comuna Pleșcuța fiind situat la o distanță de aproximativ 3km de aceasta. Accesul se poate face prin DC51 care pornește din DN79A, din direcția Pleșcuța și tot prin DC51 dinspre Tălagiu. Are stație de tren proprie, situată la aproximativ 1km. Populația localității Aciuța este de 215 de locuitori, conform datelor recensământului din 2011 [1]

Populația istorică a localității Aciuța este după cum urmează: 
În anul 1956 avea 458 de locuitori
În anul 1966 avea 425 de locuitori, în scădere cu 33 de locuitori
În anul 1977 avea 355 de locuitori, în scădere cu 70 de locuitori
În anul 1992 avea 295 de locuitori, în scădere cu 60 de
locuitori
În anul 2002 avea 255 de locuitori, în scădere cu 40 de locuitori
În anul 2011 avea 215 de locuitori, în scădere cu 40 de locuitori
[2]

Prima atestare documentară a localității datează din anul 1439 sub denumirea de Acsovicza, el aparținând domeniului cetății Șiriei. În 1477 acesta intră în componența domeniului Banffy. Numele de Aciuța provine de la Aciua Mică.  De-a lungul vremii localitatea apare menționată sub diverse forme și anume: Aczwcza (1477), Acsucza (1715), Acsuza (1760-1762), Afzutza (1800); Acsucza (1808), Alzutza (1817) etc. [3][4] Pe hărțile austriece localitate apare sub diverse denumiri și anume: pe Harta Iozefină este menționată cu denumirea de Atsutza. La acea dată localitatea nu era încă sistematizată.   

Aciuța pe Harta Iozefină (1769-1773)
Sursa - Mapire.eu 
Pe Harta Franciscană (1819-1869) așezarea apare menționată cu denumirea de Aciutza și era deja sistematizată. Vezi diferențele între cele două hărți.


Aciuța pe Harta Franciscană (1819-1869)
Sursa - Mapire.eu
Pe hărțile realizate între ani 1869-1887 așezarea apare menționată cu aceeași denumire și anume Acsuca.

Aciuța pe cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887)
În stânga este harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta la 1:25000
Sursa - Mapire.eu
 
Apare menționată pe hărțile din 1910 și 1914 dar nu și pe cea din 1941. Mai jos se află harta actuală a localității.

Harta actuală a localității
Sursa - Google Maps

În cele ce urmează vom prezenta călătoria noastră prin Aciuța.

Aciuța, văzută din apropierea gării
La fel ca și în dățile trecute, ne vom începe călătoria de la gară. Pentru a ajunge mai repede în sat, o vom lua pe o scurtătură, astfel că pentru o vreme, ne vom afla în imediata apropiere a liniei. În cele din urmă ajungem pe Drumul Comunal 51 (DC51) urmând a ne îndepărta de linie tot mai mult. Odată ajunși pe DC51 vom avea o vedere mult mai bună asupra dealului din apropiere, la poalele acestuia fiind amplasat și satul. Tot aici există și o carieră de piatră, locul unde se afla aceasta fiind de altfel vizibil de la distanță.


Dealul de la Aciuța (pe hărțile austriece apare cu numele Balint) 
Ne aflăm iată pe DC51, drum care ne va duce în cele din urmă în sat.


La intrare în Aciuța
Intrăm în cele din urmă în sat. 


DC51, direcția Tălagiu
Din depărtare, se poate zări, pe lângă biserică și o altă clădire, acesta fiind un vechi conac construit după anul 1784. Înaintea lui a fost un altul, distrus în timpul răscoalei de după 1784. Aici se află în prezent școala generală. [5]


Vedere asupra fostului conac  

Revenim la drumurile noastre și descoperim că drumul pe care ne aflăm începe să urce. 


Vedere stradală
După un timp, putem observa cum drumul o ia în partea dreaptă, lucru pe care îl vom face și noi în cele ce urmează.

Încă mai urcăm...
La fel ca înainte, străbatem strada cu scopul de-a ajunge în punctul dorit...

Vedere stradală (2)
... punct în care vom ajunge în cele ce urmează, fiind vorba despre Biserica Ortodoxă. Amplasată fiind mai sus față de sat, aceasta poate fi observată de la mare distanță. Cât despre istoricul bisericii aflăm următoarele: în sec. al XVIII-lea, pe vatra veche a satului exista o biserică cu hramul Sf. Arhangheli. Aceasta era construită din lemn, fiind situată în imediata apropiere a malului drept al Crișului Alb. După sistematizarea satului și din cauza deselor inundații, biserica veche este abandonată și se construiește o alta nouă în anul 1814, având hramul cele vechi. 

Biserica Ortodoxă
Odată vizitată biserică, vom merge mai departe pe același drum. Acest drum duce până în localitatea vecină, Tălagiu, însă nu ne vom deplasa până acolo deoarece vom vizita această localitate într-o altă călătorie.

Vedere stradală (3)
Drumul începe din nou să coboare. Odată trecuți de Biserica Baptistă începem să urcăm din nou, astfel că dacă privim în urmă, ni se deschide o frumoasă priveliște a străzii, cu biserica în depărtare.

Vedere stradală, în direcția bisericii.

Deoarece ne apropiem de ieșirea din sat, este timpul să ne reîntoarcem în locul în care ne-am aflat inițial și anume la gară. Până atunci, mai trecem încă odată prin sat.

Vedere stradală, direcția Pleșcuța
Ajungem în cele din urmă în apropierea gării. De acolo aruncăm o ultimă privire asupra satului. Se poate observa cum biserica și fostul conac sunt printre cele mai vizibile clădiri din localitate.

Vedere spre Aciuța
Trenul nu era încă sosit, astfel că îl așteptăm în continuare în gara care acum a devenit o ruină.

Gara din Aciuța
Trenul sosește în cele din urmă astfel că ne vom încheia călătoria prin Aciuța... așa cum vom încheia și această postare cu o ultimă imagine realizată tot în apropierea gării.  

La gară
Surse:
[1] Recensământ România 2011
[2] Kia.Hu - Könyvtár 
[3] Arcanum Kézikönyvtár - Historical and administrative dictionary of localities from Transilvania and Banat, Crişana, Maramureş Counties / Aciuța
[4] Traian Mager - Ținutul Hălmagiului, Istoricul localităților. Toponimia si onomastica in serviciul istoriei.
[5] Virtual Arad County - Aciuța
[6] Pavel Vesa - Episcopia Aradului: istorie, cultură, mentalități (1706-1918), pag.562


2019-03-20

Vadu Crișului, Județul Bihor


Vadu Crișului este o comună în județul Bihor situată la aproximativ 58 km de Oradea, municipiul de reședință al județului. Accesul se poate face prin DJ108I din direcția Birtin și dinspre Șuncuiuș, dar și dinspre Topa de Criș prin DJ108O care pornește din DN1/E60. Are stație de tren proprie.

Vadu Crișului
este localitatea de reședința a comunei cu același nume, aceasta având în componență următoarele sate: Vadu Crișului, Birtin, Tomnatic și Topa de Criș. Populația localității Vadu Crișului este de 2932 de de locuitori, conform datelor recensământului din anul 2011. Împreună cu satele aparținătoare are o populație de 4009 locuitori. [1]

Populația istorică a comunei Ribița (fără localitățile aparținătoare) este după cum urmează: 
În anul 1956 avea 3358 de locuitori
În anul 1966 avea 3413 locuitori, în creștere cu 55 de locuitori
În anul 1977 avea 3607 locuitori, în creștere cu 194 de locuitori
În anul 1992 avea 3248 de locuitori, în scădere cu 359 de
locuitori
În anul 2002 avea 3092 de locuitori, în scădere cu 156 de locuitori
În anul 2011 avea 2932 de locuitori, în scădere cu 160 de locuitori
[2]

Prima atestare documentară a localității datează din anul 1332 când este menționată cu denumirea de Rev. Denumirea provine din maghiară adică Rév, care în limba română s-ar traduce ca și Vad. De-a lungul timpului și mai ales în evul mediu, au existat două localități Vad, una fiind situată pe malul stâng al Crișului Repede iar cealaltă pe malul drept. În 1870 are loc inaugurarea tronsonului de cale ferată Vad-Șuncuiuș.

Populația localității a fost într-o continuă creștere, astfel că între sec. XVIII-XIX, aceasta era cea mai mare localitate de pe valea Crișului Repede. În 1905 are loc descoperirea peșterii de la Vadu Crișului, declarată în anul 1955 monument al naturii. Un eveniment important este cel legat de anul 1930 când viitorul rege Carol al II-lea care venea de la Munchen a aterizat de urgență la marginea satului, din cauza lipsei de carburant. Din cauza acestui eveniment localitatea se va numit pentru o scurtă perioadă de timp Vadul lui Carol. Mai multe detalii la sursele [3][4].            

În privința hărților, localitatea apare menționată pe Harta Iozefină (1782-1785) cu denumirea de Rév.


Vadu Crișului pe Harta Iozefină (1782-1785)
Sursa - Mapire.eu
Pe cea de-a doua ridicare topografică (1819-1869) localitatea apare cu aceeași denumire.


Vadu Crișului pe Harta Francisană (1819-1860)
Sursa - Mapire.eu 
În cazul celei de-a treia ridicări topografice aceasta apare cu următoarele denumiri: pe harta realizată la scara de 1:75000 este menționată cu denumirea de Rév, la aceasta adăugându-se alte două denumiri, una în maghiară și alta în română, după cum urmează: Nagy Rév și Vad. Pe harta realizată la scara de 1:25000 apare doar cu două denumiri: Rév și Vad.


Vadu Crișului pe cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887)În stânga este harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta la 1:25000
Sursa - Mapire.eu 
Apare menționată pe hărțile din 1910 și 1914 dar și pe cea din 1941.


Vadu Crișului pe harta din 1941
Sursa  - Mapire.eu
Mai jos se află harta actuală a localității.

Harta actuală
Sursa - Google Maps

În cele ce urmează vom prezenta călătoria noastră prin Vadu Crișului.


Drumul de la gară
Ne începem călătoria de la gară, ca și în dățile trecute. Trebuie menționat încă de la început un aspect al acestei postări. După cum poate se știe, zona localității Vadu Crișului este cunoscută pentru peștera acesteia. În această postare însă ne vom ocupa doar de localitate, urmând să vizităm peștera atunci când se va putea acest lucru. Cei care doresc să afle mai multe detalii despre peșteră, pot să acceseze următorul link. Acestea fiind spuse, este timpul să ne concentrăm asupra acestei postări. 

Drumul de la gară... vedere spre Vadu Crișului
După cum spuneam și anterior, ne-am început călătoria de la gară, de aici pornind un drum care ne duce spre sat. După o scurtă perioadă de timp, drumul ajunge să fie foarte aproape de calea ferată.

Drumul și linia de cale ferată
Ajungem în cele din urmă pe Drumul Județean 108I (DJ108I). Acesta trece calea ferată, în partea dreaptă și merge spre Birtin, în timp ce în partea stângă, acesta duce spre Vadu Crișului. Alegem ultima opțiune, după cum poate ți-ai dat deja seama.

DJ108I, direcția Vadu Crișului
Tot de aici ni se deschide și o frumoasă priveliște a zonei.

Vedere spre Vadu Crișului
Dar să revenim la drumurile noastre. Intrăm astfel în localitate, pe același drum menționat anterior și pe care ne vom continua călătoria în cele ce urmează.

Vedere stradală
Tot mergând pe această stradă, descoperim o clădire,  aflată la un colț de stradă și amplasată nu departe de secția de poliție, aceasta fiind cunoscută sub numele de Centrul de Permanență Vadu Crișului.     

Centrul de Permanență Vadu Crișului
Puțin mai în față descoperim că în partea dreaptă se află o altă stradă, pe care ne vom deplasa în cele ce urmează. Aici se află și o biserică, aceasta fiind Biserica Ortodoxă Sf. Arhangheli, despre care vom scrie în cele ce urmează.




Nu se cunoaște exact data când a fost construită biserica, dar se crede că aceasta ar fi datată din anul 1790. În tradiția orală se spune că biserica ar fi fost construită în jurul anului 1600, pe cheltuiala domnitorului Mihai Viteazu. Aceasta este inclusă pe lista monumentelor istorice având codul BH-II-m-B-01224 și are hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. [5][6]  


Biserica Ortodoxă
Ne continuăm călătoria pe strada din apropiere...


Vedere stradală
... dar nu pentru mult deoarece ne vom reîntoarce pe DJ108I. De aici și până la podul peste Crișul Repede mai este puțin de mers, din acest motiv aveți mai jos o imagine realizată de pe acest pod. 

Vedere de pe pod asupra bisericii
Tot de pe pod ni se deschide și o frumoasă vedere asupra Crișului Repede.



Vedere asupra Crișului Repede
Odată trecuți de podul mai sus menționat, ajungem la o răscruce de drumuri, dar înainte de-a ne alege calea pe care vom merge în continuare, observăm în partea dreaptă și clădirea primăriei.


Primăria
Tot în partea dreaptă o vom lua și noi. În imediata apropiere a primăriei se află și căminul cultural.


Căminul Cultural

Nu departe de cămin descoperim o altă biserică, fiind vorba despre Biserica Reformată. Nu am reușit însă să găsesc informații în legătură cu anul când a fost construită.

Biserica Reformată
Mai jos aveți și o imagine de pe această stradă.

Vedere stradală

Ne aflăm în imediata apropiere a școlii, dar înainte de aceasta o vom lua în partea stângă unde putem vedea și Biserica Penticostală.

Biserica Penticostală
Școala despre care vorbeam este de fapt Colegiul Tehnic din Vadu Crișului. O altă clădire aparținătoare (Clădirea C) poate fi văzută în apropierea bisericii ortodoxe.  

Colegiul Tehnic
Este timpul să ne reîntoarcem. Ajungem din nou în fața primăriei, dar de data aceasta nu ne vom îndrepta spre pod, ci vom merge înainte, pe DJ108I. La scurt timp, putem observa două clădiri, prima fiind Biserica Baptistă, iar cea de-a doua este clădirea Băncii Cooperatiste.

Biserica Baptistă (stânga) și Banca Cooperatistă (dreapta)
Mai jos aveți și o vedere stradală, ultima realizată în interiorul localității.

DJ108I, în direcția Topa de Criș
Și da, după cum spuneam anterior, este timpul să ne reîntoarcem în locul de unde am început călătoria. Străbatem aceleași străzi, revedem aceleași peisaje și ajungem din nou în apropierea liniei de cale ferată. Surprindem pe drumul gării și un tren, care sosește din Oradea și pleacă la Cluj-Napoca.

Trenul IR15034 Oradea-Cluj Napoca
Ajungem în cele din urmă la gară, de unde vom lua trenul spre Oradea, urmând a încheia vizita noastră prin Vadu Crișului.


Gara din Vadu Crișului 
Surse:
[1] Recensământ România 2011
[2] Kia.Hu - Könyvtár 
[3] Wikipedia.org - Vadu Crișului, Bihor
[4] eBihoreanul - Bihorenii Regelui: Vreme de două decenii, Casa Regală a plătit chermezele din Vadu Crişului
[5] Wikipedia.org - Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Vadu Crișului
[6] Ministerul Culturii - Lista Monumentelor Istorice 2015: Județul Bihor, pag. 265
  



2019-03-17

Ribița, Județul Hunedoara


Ribița este o comună în județul Hunedoara situată la aproximativ 45 km de Deva, municipiul de reședință al județului. Accesul se poate face prin DJ760, care pornește din DN76/E79, între localitățile Țebea și Mesteacăn. Are stație de tren proprie, situată la aproximativ 2km.

Ribița
este localitatea de reședința a comunei cu același nume, aceasta având în componență următoarele sate: Crișan, Dumbrava de Jos, Dumbrava de Sus, Ribicioara și Uibărești. Populația localității Ribița este de 535 de locuitori, conform datelor recensământului din anul 2011. Împreună cu satele aparținătoare are o populație de 1347 de locuitori. [1]

Populația istorică a comunei Ribița (fără localitățile aparținătoare) este după cum urmează: 
În anul 1956 avea 822 de locuitori
În anul 1966 avea 869 de locuitori, în creștere cu 47 de locuitori
În anul 1977 avea 778 de locuitori, în scădere cu 91 de locuitori
În anul 1992 avea 610 locuitori, în scădere cu 168 de
locuitori
În anul 2002 avea 602 locuitori, în scădere cu 8 locuitori
În anul 2011 avea 535 de locuitori, în scădere cu 67 de locuitori
[2]

Prima atestare documentară a localității datează din 1369, prin care Neacșa Teodor, tatăl cneazului Vladislav și viitor ctitor al bisericii, i se confirmă stăpânirea asupra mai multor sate din zonă printre care și Ribița. De-a lungul vremii așezarea a trecut în proprietatea mai multor stăpâni feudali, primii fiind cnezii de Ribița, Vladislav și Miclăuș ca mai apoi să fie urmați de nobilii din familiile Ribiczei și Nemes.

Anul 1784 va avea o mare însemnătate pentru această zonă, fiind astfel anul în care va avea loc cunoscută răscoală a lui Horea, Cloșca și Crișan. Gheorghe Crișan, unul dintre inițiatorii răscoalei, împreună cu o mulțime de țărani strânși în urma unei întâlniri efectuate la biserica din Mesteacăn, dorea să ajungă la Alba Iulia pentru a se înrola în regimentele de grăniceri și pentru a scăpa de iobăgie. La acea întâlnire din data de 31 octombrie se adunaseră în jur de 600 de țărani.

În drumul lor însă, la data de 1 noiembrie, aceștia intră în conflict la Curechiu cu oamenii nobililor din Brad și Baia de Criș, acest eveniment reprezentând scânteia începerii răscoalei. Deși scopul inițial era acela de-a ajunge la Alba Iulia, nu se va mai întâmpla acest lucru, deoarece aceștia vor ataca curțile nobiliare din zona Bradului. Nici în Ribița nu a fost liniște, în urma acestei răscoale au murit în jur de 42 de nobili, dintre aceștia, șaptesprezece provenind din familia Nemes, iar cinci din familia Ribczei. Nici Revoluția din 1848-1849 nu a fost lipsită de incidente. [3][4]

Să trecem la hărți. Pe prima ridicare topografică (Harta Iozefină) așezarea apare cu numele de Ribitze.



Ribița, pe Harta Iozefină (1769-1773)
Sursa - Mapire.eu 
Pe Harta Franciscană (1819-1869) așezarea apare cu denumirea de Ribicze


Ribița, pe Harta Franciscană (1819-1869)
Sursa - Mapire.eu
Un aspect interesant este legat de cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887). Pe harta realizată la scara de 1:25000 așezarea apare cu denumirea de Ribicsora, fiind exact aceeași denumire ca și în cazul localității vecine Ribicioara. Pe harta realizată la scara de 1:75000 apare cu denumirea de Ribica.


Ribița pe cea de-a treia ridicare topografică (1869-1887)
În stânga este harta realizată la scara de 1:75000 iar în dreapta la 1:25000
Sursa - Mapire.eu
 
Apare menționată pe hărțile din 1910 și 1914 dar nu și pe cea din 1941. Mai jos se află harta actuală a localității. 

Harta actuală a localității
Sursa - Google Maps

În continuare vom prezenta călătoria noastră prin Ribița.


Intrarea în Ribița 
După cum s-a putut observa, în postările trecute am încercat să vizităm anumite locuri din această zonă, astfel că am ajuns să descoperim Mănăstirea Crișan și de asemenea satul din apropierea acesteia. Dar călătoria noastră nu a luat sfârșit... încă... deoarece vom descoperi și Ribița, ca mai apoi să terminăm (pe bună dreptate) călătoria noastră în această zonă. Să trecem totuși la ale noastre. Ne aflăm astfel la intrarea în comuna mai sus menționată, de unde ne vom călătoria pe Drumul Comunal 9 (DC9), dar înainte de asta descoperim tot aici și o troiță, ridicată în memoria răsculaților din 1784. Pe aceasta se află scris și un text pe care îl vom reproduce, pe cât de bine posibil, în următoarele rânduri.

Revoltați peste măsură de suferințele îndurate răsculații la 28 Octomvrie 1784 sub conducerea lui Marcu Gheorghe Crișan, au făcut praf și cenușe curțile nemeșești din Ribița. Aici sa prăbușit puterea familiei Ribiczei, stăpânitorii Zărandului urmașii maghiarizați ai voivodului Ladislau ctitorul Mănăstirei ortodoxe dela a 1412 din Ribița. 


Troița de la intrarea în Ribița

Lăsăm troița în urmă și ne continuăm călătoria pe drumul menționat anterior. După o scurtă perioadă de mers, putem observa cum drumul începe să urce. 


Vedere stradală

Dar nu pentru mult timp, deoarece drumul începe din nou să coboare.


...

După un timp, zărim în partea stângă o stradă. Ne vom aventura în continuare pe aceasta și vom lăsa DC9 în urmă.   

Vedere stradală
Tot pe această stradă descoperim și clădirea căminului cultural. Tot în această clădire se află și biblioteca.

Căminul Cultural și Biblioteca 
Pestre drum se află și primăria comunei.

Primăria comunei Ribița
Ne continuăm călătoria pe aceeași stradă menționată anterior. Putem observa de pe aceasta și o biserică, despre care vom scrie puțin mai târziu. 

Vedere stradală

Dar înainte de-a ajunge la biserica mai sus menționată, trecem peste un pod care la rândul său trece peste Valea Ribiței

Valea Ribiței
Odată ajunși pe acel pod, ni se deschide și o frumoasă priveliște asupra bisericii, aceasta fiind de altfel cunoscută ca și Biserica Ortodoxă Sf. Nicolae, despre care  vom scrie în următoarele rânduri.

Vedere asupra bisericii ortodoxe
Biserica din Ribița este unul dintre cele mai importante și mai vechi monumente arhitecturale din țară, construită  fiind în secolul XIV, mai exact în anul 1417 (alte surse 1414). Aceasta a fost ctitorită de către cnezii ribițeni Vladislav și Miclăuș iar din punct de vedere arhitectural, aceasta se aseamană cu bisericile din Hălmagiu și Crișcior, localități  situate nu departe de Ribița. Picturile interioare îi reprezintă și pe ctitorii acestei biserici.

Biserica Ortodoxă
De asemenea, nobilii români din Ribița vor ajunge să se desprindă de națiunea română, devenind astfel conți de Ribiczey. Astfel are loc și trecerea edificiului către nobilimea calvinizată. Se poate presupune că această trecere ar fi avut loc undeva prin sec. al XVI-lea. Lăcașul revine însă mai târziu în posesia ortodocșilor.     

Vedere frontală
Acestea fiind spuse, ehm, scrise, este timpul să ne reîntoarcem. Revedem din nou podul peste care am trecut nu cu mult timp în urmă...

Podul peste Valea Ribiței
... și aceeași stradă pe care am mers pentru a ajunge la biserică...

Vedere stradală, imagine realizată din apropierea primăriei
... pentru ca mai apoi să ajungem din nou pe Drumul Comunal 9 (DC9).

DC9, direcția Ribicioara

Ne vom afla, în cele ce urmează, în locul de unde am început de altfel această călătorie, adică la intrarea în Ribița. De aici vom merge mai departe pe Drumul Județean 760 (DJ760) dar de data aceasta ne vom îndrepta spre gară. Aproape de intrarea în localitate se află un alt pod, de data aceasta fiind vorba despre podul care trece peste Crișul Alb. 

Vedere asupra Crișului Alb
Mai admirăm puțin priveliștea, văzută de altfel de pe podul mai sus menționat...


Intrarea în Ribița, văzută de pod
... după care ne continuăm, ca de obicei, călătoria.

DJ760, vedere în direcția gării
Mai aruncăm o ultimă privire în direcția Ribiței, înainte de-a ajunge la gară.


DJ760, direcția Ribița
Ajungem în cele din urmă și la gară... sau mă rog, ce a mai rămas din ea.


Gara din Ribița
În depărtare putem observa și dealurile din apropierea orașului Brad. 

Vedere spre Brad
După o perioadă de așteptat sosește în cele din urmă și trenul, urmând să încheiem călătoria noastră prin această zonă. Să auzim numai de bine!

Sosirea trenului
Surse:
[1] Recensământ România 2011
[2] Kia.Hu - Könyvtár 
[3] Comuna Ribița - Din istoricul comunei
[4] Enciclopedia României - Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan
[5] Wikipedia.org - Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița
[6] Info Ribița - Biserica Ortodoxă “Sf. Nicolae” din Ribiţa (1404, 1414, 1417?)

Vărădia de Mureș, Județul Arad

Vărădia de Mureș este o comună în județul Arad situată la aproximativ 81 de km de Arad, municipiul de reședință al județului. Accesul se...